ICCJ. Decizia nr. 1423/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1423/2004
Dosar nr. 2578/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 1998, P.V., M.C.G., T.E. şi M.S.E. au chemat în judecată municipiul Bucureşti, prin primarul general şi SC H.N. SA Bucureşti pentru revendicarea imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. Ciprian Porumbescu, compus din construcţii şi 202,63 mp teren, naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 243 din 28 martie 2000, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul Primăriei municipiului Bucureşti, cu motivarea că acesta nu are calitate procesuală.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 4873 din 23 octombrie 2001, a admis recursul pârâtului municipiul Bucureşti, prin primarul general şi a casat Decizia în apel cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că pârâtul apelant este municipiul Bucureşti, prin primarul general şi că acesta a justificat calitatea de parte în proces, aşa încât instanţa de trimitere are a ţine seama de rezolvarea acestei probleme în sensul arătat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, ca instanţă de trimitere, prin Decizia nr. 106 din 13 martie 2002, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului municipiul Bucureşti, prin primarul general, cu motivarea că titlul statului, fiind neconstituţional, nu este valabil şi că reclamanţii au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, acesta din urmă fiind identic cu imobilul menţionat în titlul de proprietate al reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii pârâtul municipiul Bucureşti, prin primarul general a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat că instanţa de apel, declarând neconstituţionalitatea Decretului nr. 92/1950, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar, pe fond, a ignorat lipsa de identitate a imobilului din litigiu cu cel menţionat cu titlul de proprietate invocat de reclamanţi.
Intimaţii-reclamanţi au invocat nulitatea recursului dedusă din lipsa calităţii persoanei care l-a declarat.
Recursul este nefondat.
Excepţia de nulitate a cererii de recurs este neîntemeiată, întrucât recursul a fost exercitat, prin delegare de atribuţii, în condiţiile art. 42 alin. (2) şi art. 48 din Legea nr. 69/1991.
În schimb, este întemeiată critica privind necompetenţa instanţelor judecătoreşti în materia controlului de constituţionalitate, întrucât contenciosul constituţional nu a existat la data Decretului nr. 92/1950, iar sub imperiul Constituţiei din 1991 a fost atribuit Curţii Constituţionale, ca organism de jurisdicţie special şi specializat. Numai că, actul normativ menţionat a fost greşit aplicat de vreme ce, subiecţii naţionalizării, primul artist plastic, iar al doilea, profesor, licenţiat în filozofie şi litere, erau, potrivit art. II din acest act normativ, persoane exceptate. Ca atare, trecerea bunului în patrimoniul statului a fost făcută printr-un titlu nevalabil, netranslativ de proprietate. Cum titularii dreptului de proprietate au rămas, în temeiul convenţiei din 1933, M.C.M. şi E.M. (subiecţii naţionalizării), ca autori ai reclamanţilor şi transmiţători pe cale succesorală, se constată că, absolut convingător, reclamanţii au făcut proba dreptului de proprietate invocat prin acţiunea lor. Întrucât înscrisul aflat la din dosarul de fond face dovada identităţii dintre imobilul revendicat şi cel naţionalizat, dobândit de autorii reclamanţilor, se constată că, în întregime, susţinerile din recursul pârâţilor, referitoare la toate aceste aspecte, sunt neîntemeiate.
În consecinţă, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva deciziei nr. 106 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1406/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1420/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
