ICCJ. Decizia nr. 1448/2004. Civil. Rezolutiune contract prestari servicii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1448
Dosar nr. 3706/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 11 septembrie 2003 reclamanta D.G.F.P. Gorj a chemat în judecată pe pârâtul C.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de prestare de servicii nr. 14457 încheiat de părţi la 3 iunie 2003.
În susţinerea acţiunii reclamanta a arătat, că pârâtul-expert juridic evaluator s-a obligat prin contractul încheiat la 3 iunie 2003, să elaboreze rapoarte de evaluare pentru bunurile prevăzute în anexa 1 (parte integrantă din contract) în conformitate cu normele metodologice interne şi internaţionale în vigoare, dar nu a respectat această obligaţie, nici după restituirea documentaţiei pentru refacere.
De asemenea, pârâtul nu a consultat beneficiarul asupra oportunităţii şi utilităţii soluţiei propuse, limitându-se a prezenta rapoarte la întocmirea cărora nu au fost respectate principiile de elaborare conform standardelor de evaluare. În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Târgu Jiu a respins ca nefondată cererea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 6857 din 7 noiembrie 2003.
A reţinut judecătoria, pe baza probelor administrate, că pârâtul şi-a respectat întrutotul obligaţiile asumate prin contractul încheiat la 3 iunie 2003, în sensul că în toate rapoartele de expertiză acesta a arătat, că pentru evaluare s-a folosit metoda costurilor standard, metodă ce corespunde metodologiei ANEVAR.
Referitor la obligaţia pârâtului de a consulta beneficiarul cu privire la utilitatea şi oportunitatea soluţiei propuse, judecătoria a reţinut afirmaţia acestuia că l-a consultat pe directorul general şi a conchis, că reclamanta trebuia să facă dovada contrară, lucru care nu s-a întâmplat.
Apelul reclamantei a fost admis prin Decizia nr. 774 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, sentinţa a fost schimbată, iar pe fond s-a admis acţiunea introdusă de reclamantă şi s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. 14457 încheiat între părţi la data de 3 iunie 2003.
Pentru a pronunţa Decizia, curtea de apel a reţinut, că pârâtul a întocmit lucrarea de evaluare, în conformitate cu obligaţia asumată în art. 6 lit. a din contract, dar nu a consultat directorul instituţiei cu privire la oportunitatea şi utilitatea soluţiei propuse.
Împotriva deciziei menţionate, pârâtul C.M. a declarat recurs şi a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa a aplicat greşit legea dispunând rezoluţiunea contractului deşi obligaţiile asumate prin contract au fost respectate.
Astfel, a susţinut recurentul, că validarea de către instanţele de fond şi de apel a rapoartelor de expertiză în sensul că au fost întocmite cu respectarea metodologiei ANEVAR, conduce la prezumţia că beneficiarul a fost consultat cu privire la oportunitatea şi utilitatea soluţiei propuse.
Recurentul consideră confirmarea primirii facturii, care nu a fost achitată nici până la ora actuală ca o dovadă a colaborării directe cu beneficiarul.
Recursul nu este fondat.
Aşa după cum în mod corect a reţinut instanţa de apel confirmând parţial constatările instanţei de fond, lucrarea a fost întocmită de recurent cu respectarea întocmai a criteriilor din normele metodologice ANEVAR în care nu se includ determinări privitoare la vecinătăţi, amplasament, zonare în cadrul localităţii, eventuale dotări etc.
Instanţa a ajuns la această concluzie confruntând criteriile de evaluare cuprinse în normele metodologice ANEVAR (fila 38 dosar fond), cu situaţia privind determinarea valorii actualizată a bunurilor evaluate, redată în anexa 1 la raport (filele 56, 60, 64, 67 bis, 71, 75, 79, 83, 87, 91, 95, 99 şi filele 105-106 dosar fond).
În acest context, corect s-a reţinut că executantul (recurentul-pârât) şi-a îndeplinit obligaţia asumată în art. 6 lit. a) din contractul nr. 14457 din 3 iunie 2003.
Acesta însă nu a respectat cea de a doua obligaţie asumată în art. 6 lit. b) din contract, respectiv consultarea beneficiarului asupra utilităţii şi oportunităţii soluţiei propuse.
Reclamantul a afirmat în mod constant că a consultat directorul unităţii cu privire la utilitatea şi oportunitatea soluţiilor propuse prin rapoarte, dar nu s-au făcut dovezi în acest sens, documentaţia întocmită necuprinzând procese-verbale care să ateste prezentarea soluţiilor către beneficiar şi punctul de vedere al acestuia asupra oportunităţii şi utilităţii lor.
Sub acest aspect sunt de menţionat şi prevederile art. 7 lit. b) din contract potrivit cărora la solicitarea executantului beneficiarul se obligă să se pronunţe asupra utilităţii şi oportunităţii soluţiilor propuse de executant.
Cum, documentaţia întocmită de executant nu cuprinde nici o dovadă că acesta l-a consultat pe beneficiar asupra utilităţii şi oportunităţii soluţiei propuse, rezultă că nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul încheiat cu reclamanta, care i-a restituit rapoartele de evaluare apreciind că preţurile stabilite de evaluator nu pot fi acceptate ca preţuri de pornire în valorificarea bunurilor sechestrate.
Confirmarea de primire a facturii emisă de executant, nu poate fi considerată ca o dovadă a consultării beneficiarului, iar concluzia instanţelor de fond şi de apel în sensul că rapoartele de expertiză au fost întocmite cu respectarea metodologiei ANEVAR, nu poate conduce la prezumţia îndeplinirii de către executant a obligaţiei asumate privind consultarea beneficiarului.
Potrivit art. 1021 C. civ. partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat, are posibilitatea de a cere desfiinţarea contractului, cu daune interese.
În raport de considerentele menţionate, Decizia pronunţată de curtea de apel este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul declarat de pârâtul C.M. urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 774 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1466/2004. Civil. Contestatie Legea... | ICCJ. Decizia nr. 145/2004. Civil. Reziliere contract... → |
|---|
