ICCJ. Decizia nr. 1481/2004. Civil. PRETENTII. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1481/2004
Dosar nr. 1635/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 159/2002, reclamantul A.I.G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Alba Iulia, ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 700.000.000 lei şi a dobânzii legale începând cu data pronunţării hotărârii, sumă reprezentând echivalentul în lei a valorii terenului în suprafaţă de 2.720 mp, înscris în CF 1149 Câmpeni.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a notificat unitatea deţinătoare potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, solicitând, în principal, restituirea terenului, iar în subsidiar, despăgubirea prin echivalent, susţinând că acest imobil a fost preluat fără titlu de la antecesorul său, A.I.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 591 din 14 iunie 2002, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul nu se încadrează în nici una din prevederile art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (4), art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (4) din Legea 10/2001.
Reclamantul a formulat apel împotriva sentinţei amintite şi a solicitat schimbarea în tot a hotărârii pronunţate, în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 756.860.000 lei şi dobânda legală începând cu data pronunţării.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 2/ A din 7 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat apelul.
Pentru a da această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect ambele părţi au fost de acord cu imposibilitatea restituirii în natură a terenului, deoarece, pe acesta, s-a construit o fabrică de pâine.
În privinţa măsurilor reparatorii prin echivalent, s-a reţinut că procedura de acordare a despăgubirilor băneşti este cea prevăzută de art. 36 şi următoarele din Legea 10/2001, care se declanşează printr-o notificare adresată prefecturii în raza căreia se află imobilul preluat abuziv, în termenul şi condiţiile prevăzute în art. 21.
Întrucât reclamantul nu se încadrează în cazurile prevăzute expres pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, instanţa a concluzionat, în sensul menţinerii hotărârii pronunţate la fond.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, prin care a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut o greşită stare de fapt, a stabilit în mod eronat că cererea de restituire prin echivalent este greşit îndreptată şi, de asemenea, a reţinut greşit aspectul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea 10/2001.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele care urmează.
Instanţa de apel şi-a bazat soluţia pe stabilirea unei greşite stări de fapt; instanţa reţine faptul că cererea de restituire prin echivalent este greşit îndreptată, S.C. A. S.A. fiind o societate privatizată integral.
Această reţinere s-a făcut în condiţiile în care, deşi prin încheierea din 1 martie 2002, instanţa a pus în vedere societăţii pârâte să prezinte înscrisuri doveditoare pentru a atesta că terenul ce face obiectul prezentului litigiu a făcut obiectul privatizării şi că este cuprins în patrimoniul societăţii, aceasta nu a făcut această dovadă.
Altfel spus, instanţa trebuie să solicite pârâtei titlul de atestare a dreptului său de proprietate şi documente care să dovedească efectuarea privatizării.
Numai după lămurirea acestor împrejurări, instanţa poate pune în discuţie aspectul privind persoana ce are calitatea de a soluţiona problema măsurilor reparatorii prin echivalent.
Trebuie, totodată, clarificată şi calitatea procesuală a reclamantului, sub aspectul calităţii sale de succesor şi al acceptării succesiunii antecesorului său.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru stabilirea cadrului procesual şi rejudecarea apelului, ocazie cu care urmează a se avea în vedere şi celelalte susţineri ale reclamantului recurent, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.I.G. împotriva deciziei nr. 2/ A din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1508/2004. Civil → |
|---|
