ICCJ. Decizia nr. 1689/2004. Civil. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1689
Dosar nr. 1246/2004
Şedinţa de la 2 martie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Găieşti sub nr. 1624, reclamanţii T.N. şi T.E. au chemat în judecată pe pârâta Schela Petrom Găieşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile aferente perioadei 3 octombrie 2002 şi până la pronunţarea hotărârii;
- obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri periodice în sumă de 2.000.000 lei lunar, de la data pronunţării şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 24 septembrie 2003 reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul că solicită instanţei să oblige pe pârâtă la plata unei rente anuale de 30.000.000 lei începând cu data de 3 octombrie 2002 şi în continuare, până la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Găieşti, prin sentinţa civilă nr. 1044 din 15 octombrie 2003 a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei şi îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei Topoloveni reţinând că în cauză îşi au aplicare prevederile art. 13 C. proc. civ. care stabilesc că cererile privitoare la bunurile nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătorul.
Cauza a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2003 sub nr. 1431 la Judecătoria Topoloveni care prin sentinţa civilă nr. 738 din 8 decembrie 2003 şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Găieşti.
În temeiul art. 21 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în mod greşit s-a apreciat că obiectul cauzei este referitor la un imobil ce priveşte nişte pretenţii băneşti şi în consecinţă, în cauză nu-şi găsesc aplicarea prevederile art. 13 C. proc. civ.
Faţă de faptul că reclamanţii au optat pentru competenţa unei instanţe, Judecătoria Găieşti, iar pârâta nu a solicitat până la prima zi de înfăţişare declinarea competenţei, acest lucru nu mai poate fi făcut ulterior.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă urmează a reţine că obiectul acţiunii formulată de către reclamanţi nu se încadrează în prevederile art. 13 C. proc. civ. care instituie o competenţă excepţională în materia cererilor privitoare la bunuri imobiliare.
Această competenţă excepţională se aplică doar acţiunilor reale imobiliare; în cazul în speţă este vorba de o acţiune personală.
În cazul în speţă deci competenţa revine instanţei de la domiciliul pârâtei Judecătoria Găieşti, astfel cum de altfel au investit instanţa iniţial reclamanţi care oricum nu mai puteau reveni asupra alegerii făcute decât în ipoteza existenţei unei competenţe speciale teritoriale ceea ce în cazul în speţă nu este posibil pentru considerentele arătate anterior.
Astfel fiind urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găieşti căreia îi va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii T.N. şi T.E. în favoarea Judecătoriei Găieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1692/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1168/2004. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
