ICCJ. Decizia nr. 1820/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1820
Dosar nr. 11449/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înaintată la 30 iulie 2003 la Judecătoria Târgu-Mureş, reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a chemat în judecată pe pârâţii D.G.F.P. Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea în solidar a pârâţilor să plătească reclamantului suma reprezentând indicele de inflaţie calculat pentru drepturile salariale brute acordate prin sentinţa civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureş pentru perioadele 1 mai 2000–31 octombrie 2000 şi 1 august 2002–31 decembrie 2002. De asemenea, se mai solicită obligarea pârâţilor să achite suma reprezentând diferenţa de inflaţie pe perioada 1 ianuarie 2003–1 iunie 2003 pentru sumele achitate de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, procurorilor şi personalului auxiliar, angajaţi ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara pe intervalul 1 ianuarie 2002–31 iulie 2002.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea judecătorească sus indicată, pârâţii au fost obligaţi în solidar să achite drepturile salariale cuvenite reclamanţilor, pe cele două perioade de referinţă sub sancţiunile civile şi penale prevăzute de Legea nr. 168/1999 că, fondurile necesare acoperirii acestor drepturi salariale trebuie asigurate de către pârâţi, această obligaţie derivând din prevederile art. 41 ale Constituţiei, coroborat cu art. 51 din Legea nr. 743/2001 şi art. 40 din Legea nr. 631/2002, precum şi din noile dispoziţii prevăzute de HG nr. 267/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 4621 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureş au fost respinse excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a fost admisă ca fondată acţiunea civilă introductivă de instanţă, conform solicitării.
Împotriva sentinţei civile menţionate, D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii civile promovate de reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 71/A din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins ca nefondat apelul D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că în baza hotărârii nr. 50/2003 a Tribunalului Mureş care constituie titlu executoriu sumele stabilite cu titlu de diferenţe se achită din bugetul de stat, cu destinaţia de cheltuieli provenite din despăgubiri şi sunt datorate de Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu în calitate de garant, sau în reprezentarea intereselor statului.
Împotriva deciziei menţionate, D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii civile promovată de reclamant.
Recurenta pârâtă a susţinut că reclamanta nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor şi nu a indicat temeiul juridic al acţiunii, nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, nu a făcut dovada certă că ar fi înregistrat vreo cerere de executare silită împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Târgu-Mureş, debitorul principal al creditorilor reclamanţi. A mai susţinut că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în luna iulie 2003 a făcut o plată parţială benevolă privind drepturile salariale ale procurorilor şi personalului de specialitate, pe cele două perioade de referinţă.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele care se vor arăta.
Prin acţiunea formulată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat obligarea în solidar a D.G.F.P. Mureş şi Ministerului Finanţelor Publice la plata unor drepturi salariale brute, sumă stabilită prin sentinţa civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureş.
Prin punerea în executare a acestei hotărâri s-ar crea o pagubă iminentă bugetului de stat, întrucât Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Mureş nu au obligaţia de a plăti drepturi salariale pentru personalul angajat în cadrul altor autorităţi sau instituţii publice, decât cele din aparatul propriu.
Potrivit art. 278 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, asemenea cereri pot fi formulate de către salariaţi şi numai împotriva unităţii angajatoare.
De altfel, Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş nu a făcut dovada că ar fi înregistrat vreo cerere de executare silită împotriva sa prin care, creditorii-reclamanţi să fi solicitat ca plata efectivă a sumelor cuprinse în hotărârea judecătorească să fie făcută de acesta.
În ceea ce priveşte celălalt petit al cererii, se constată că, nu are temei juridic întrucât sumele plătite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt legal datorate către creditorii-reclamanţi, fiind special alocate de la bugetul de stat, în acest scop, şi ar constitui o plată dublă, ceea ce ar fi nelegal.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat împotriva deciziei atacate, care va fi modificată, în sensul că, se va admite apelul declarat şi pe fond se va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 71/A din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi pe fond respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2004. Civil. Radiere drept de proprietate.... | ICCJ. Decizia nr. 1451/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
