ICCJ. Decizia nr. 3206/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3206
Dosar nr. 9086/2004
Şedinţa publică de la 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 26 septembrie 2003 reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâtul D.I.M., solicitând evacuarea acestuia din imobilul situat în comuna Sprîncenata, sat Frunzaru, judeţul Olt, compus din teren în suprafaţă de 2271 mp şi casă de locuit aflată pe teren.
Motivând acţiunea, reclamantul a susţinut că este proprietarul imobilului dobândit în calitate de unic moştenitor al lui N.V., decedat la 9 septembrie 1984, că imobilul a fost folosit o perioadă de timp de către D.I., autorul pârâtului, iar după decesul lui D.I., pârâtul a ocupat imobilul fără drept, pretinzând că este proprietarul acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 5122 din 06 noiembrie 2003, Judecătoria Slatina a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 2271 mp.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 199 din
18 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtul D.M. şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Instanţa de apel a statuat că, deşi reclamantul a învestit prima instanţă cu o acţiune în evacuare, obiect neschimbat pe parcursul procesului, judecătoria a analizat pricina prin prisma titlurilor de proprietate prezentate de părţi, deşi trebuia să se limiteze la cercetarea condiţiilor privind evacuarea şi să observe că între părţi nu au existat raporturi locative, reclamantul, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate, având numai posibilitatea de a-şi apăra dreptul de proprietate pe calea acţiunii în revendicare.
Împotriva deciziei date în apel, reclamantul N.D. a declarat recurs, cerând casarea acesteia şi păstrarea sentinţei primei instanţe.
Dezvoltând recursul, reclamantul a enunţat cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7,9 şi 10 C. proc. civ., iar în fapt a arătat că instanţa de apel şi-a motivat lapidar hotărârea, reţinând motive contradictorii în raport cu situaţia de fapt şi de drept a cauzei, statuând eronat că prima instanţă a cercetat pricina în afara obiectului ei şi a probelor administrate, că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a aplicat greşit legea în materie de proprietate, întrucât acţiunea în evacuare viza strict dreptul reclamantului de a-şi folosi proprietatea, iar nu realizarea dreptului pe calea acţiunii în revendicare, instanţa de apel săvârşind un abuz de drept prin împiedicarea reclamantului de a obţine finalitatea dorită a actului de justiţie, condiţionând admisibilitatea acţiunii de existenţa unui raport de locaţiune între părţi şi, în fine, instanţa de apel nu a cercetat probele administrate, indubitabile pentru recunoaşterea dreptului reclamantului de a cere şi obţine evacuarea pârâtului.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum s-a mai arătat, instanţa de apel a respins acţiunea reclamantului reţinând că, faţă de situaţia de fapt invocată în motivarea ei, reclamantul are la îndemână numai acţiunea în revendicare ca mijloc de drept civil de apărare a dreptului de proprietate, iar nu acţiunea în evacuare specifică raporturilor de locaţiune.
În raport cu acest mod de soluţionare, sunt evident nefondate motivele de recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., dat fiind că hotărârea atacată este motivată corespunzător cu rezolvarea dată cauzei, iar dovezile administrate, referitoare fiind la dreptul de proprietate al reclamantului şi ocuparea imobilului fără drept de către pârât, nu sunt de natură să impună o altă soluţie.
Nici motivul de nelegalitate invocat prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, instanţa de apel aplicând corect legea.
Astfel, este în afara oricărei discuţii că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei acţiuni având un obiect clar definit (evacuarea pârâtului), obiect care nu poate fi schimbat de către instanţe potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., arătând neechivoc şi cauza litigiului: ocuparea fără nici un drept de către pârât a imobilului teren şi casă de locuit proprietatea reclamantului, fără ca între părţi să fi existat nici un fel de raporturi juridice, care să fi generat drepturi şi obligaţii corelative.
Or, acţiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică aceleaşi raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual şi necomsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translaţiunea folosinţei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândeşte drepturi reale asupra bunului, având obligaţia restituirii acestuia.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locaţiunii sunt raporturi de obligaţii.
În cauza de faţă, cum însuşi reclamantul susţine, între părţi nu au existat raporturi de obligaţii derivate din locaţiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârât a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat pe calea acţiunii în evacuare, ci, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, numai pe calea acţiunii în revendicare, adică a acţiunii proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune reală deci, prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoaşte dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Pentru toate cele ce preced recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva deciziei civile nr. 199 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 3319/2004. Civil. Legea 10/2001 restituire în n... | ICCJ. Decizia nr. 1901/2004. Civil. încheieri cerere... → |
|---|
