ICCJ. Decizia nr. 2056/2004. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2056
Dosar nr. 6066/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.P. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie dispusă anularea actului de donaţie, privind terenul în suprafaţă de 990 mp, situat în Bucureşti, susţinând că oferta de donaţie din 19 octombrie 1973 în favoarea statului a fost făcută cu vicierea consimţământului donatarului.
Prin sentinţa civilă nr. 5225 din 11 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, acţiunea a fost respinsă, ca prescrisă, soluţie confirmată prin Decizia nr. 829 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că imobilul a trecut în proprietatea statului prin donaţie, în baza Decretului nr. 458/1954, act normativ neconstituţional şi abuziv, situaţie în care nu este aplicabil dreptul comun, că dreptul la acţiune este imprescriptibil şi că, oricum, prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 a operat repunerea sa în termenul de prescripţie.
Recursul este nefondat.
Prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod abuziv se numără şi cele donate statului, dacă a fost admisă acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege în baza căruia nu operează repunerea în termenul de prescripţie, ci prin care se precizează în ce condiţii poate fi considerat preluat abuziv un imobil donat statului.
Dreptul la acţiune privind nulitatea unui act juridic este imprescriptibil când este lovit de nulitate absolută şi prescriptibil când este lovit de nulitate relativă.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat anularea actului de donaţie, susţinând că i-a fost viciat consimţământul, deci dreptul la acţiune este prescriptibil, întrucât în atare situaţie actul juridic este lovit de nulitate relativă.
Conform art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat, iar potrivit art. 3 din acelaşi decret, termenul de prescripţie este de 3 ani.
Or, din 1990 nu se mai putea pune problema existenţei vreunei violenţe, reclamantul având posibilitatea formulării acţiunii în limita termenului de prescripţie susmenţionat, termen cu mult după la data de 13 martie 2003, când a fost înregistrată acţiunea.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva deciziei nr. 829/A din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE.... | ICCJ. Decizia nr. 203/2004. Civil. Pretentii - despagubiri... → |
|---|
