ICCJ. Decizia nr. 2058/2004. Civil. Stabilire pret legal imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2058
Dosar nr. 7217/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3000 din 7 octombrie 2003 Judecătoria Suceava a admis acţiunea formulată de reclamantul A.V., împotriva pârâtelor SC E. SA Bucureşti şi SC E. SA Bucureşti, sucursala Suceava.
A stabilit că preţul imobilului cu destinaţia de locuinţă situat în Municipiul Suceava, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pe care pârâtele au fost obligate să-l încheie cu reclamantul este de 12.697.925 lei, şi a obligat pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 2.695.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC E. SA Bucureşti, sucursala E. Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 380 din 26 februarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC E. SA Suceava împotriva sentinţei civile nr. 3000 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că, deşi legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2004 (fila 4-5) cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 533.617 lei şi 3000 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului, pârâta nu a înţeles să se conformeze unei atare obligaţii legale.
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SA Bucureşti, sucursala Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că spaţiul de locuit pentru care prin sentinţa civilă nr. 2206 din 18 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă şi irevocabilă, pârâta a fost obligată să-l înstrăineze reclamantului nu face parte din categoria spaţiilor ce pot fi vândute locatarilor, conform Legii nr. 85/1992, constituind proprietatea privată a societăţii.
Cu privire la preţul stabilit de instanţa de fond, a arătat, că nu este cel de pe piaţă, real şi actual.
Recursul nu este fondat.
Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina apelantei, s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect interpretate şi aplicate în cauză, în condiţiile în care pentru termenul din 26 februarie 2004, când a fost pronunţată Decizia recurată, pârâta a fost legal citată, conform art. 85 C. proc. civ., cu menţionarea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă şi a cuantumului acesteia (f. 4, 5 dosar apel).
De altfel, recurenta pârâtă nici nu a invocat prin recursul declarat motivele pentru care nu a timbrat apelul.
În cauză nefiind incident nici un motiv de ordine publică, ce ar fi permis instanţei de recurs să-l examineze şi din oficiu, recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. Bucureşti, sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 380 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2077/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2066/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
