ICCJ. Decizia nr. 2066/2004. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2066
Dosar nr.8138/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1333 din 4 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Săveni a fost admisă în parte acţiunea civilă în daune formulată de reclamanta C.D. în contradictoriu cu pârâţii M.I. şi Ş.G., în sensul că pârâtul M.I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 84.000.000 lei din care 14.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei daune morale, iar pârâtul Ş.G. a fost obligat la 36.000.000 lei din care 6.000.000 lei daune materiale şi 30.000.000 lei daune morale.
A fost respins capătul de cerere cu privire la plata unei contribuţii periodice lunare de către pârâţi.
Pârâtul M.I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.141.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar pârâtul Ş.G. suma de 489.300 lei cu acelaşi titlu.
În motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut, că în ziua de 22 august 2000 reclamanta a suferit leziuni produse prin împuşcare, necesitând pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale, responsabili de accident fiind cei doi pârâţi, respectiv M.I., maior, comandant al tragerii şi Ş.G., primar al comunei Durneşti.
A apreciat instanţa de fond că pârâtul Ş.G., nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevenire pentru desfăşurarea activităţii de informare a locuitorilor comunei Durneşti, cu privire la şedinţele de trageri ce urmau a avea loc la o distanţă de 5,6 km de satul Băbiceni, sat în care domiciliază victima accidentului.
A mai reţinut că, fapta ilicită a pârâtului M.I., a constat în aceea că, în emiterea ordinului de zi pe unitate, nr. 165 din 21 august 2000 în calitate de locţiitor al comandantului U.M. 01800 Ionaseni, Botoşani, nu a respectat dispoziţiile Regulamentului de tragere cu armamentul de infanterie aprobat de OG nr. 11/1995, reţinându-se neglijenţa ca formă a vinovăţiei acestuia în producerea prejudiciului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâţii.
Reclamanta a criticat hotărârea pronunţată, în sensul că în mod greşit prima instanţă a admis doar parţial pretenţiile băneşti, având în vedere şocul psihic ireversibil şi suferinţă fizică suferită, ca urmare a împuşcării şi împrejurarea că se află în imposibilitate să presteze muncile gospodăreşti.
În motivarea apelului pârâţii au invocat lipsa culpei, a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 664 din 17 martie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Ş.G., M.I. şi de reclamanta C.D., împotriva sentinţei civile nr. 1333 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Săveni.
Instanţa a reţinut că, din actul de constatare întocmit urmare a producerii evenimentului de către comisia constituită în baza O.Z.U. nr. 17 din 28 martie 2000, rezultă că pârâtul M.I. a condus tragerile într-un teren inadecvat, care nu oferea condiţii minime de siguranţă, prevăzute de instrucţiunile aprobate prin OG nr. 8 din 28 ianuarie 1988, neomologat şi neautorizat în acest scop, nu a luat măsurile necesare de siguranţă şi prevedere a populaţiei din satele limitrofe, nu a instalat bariere pe drumurile şi cărările ce duc spre terenul de tragere, precum şi o tăbliţelor indicatoare cu inscripţia „Trecerea interzisă - Stai – Se trage".
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ş.G. în calitatea sa de primar al comunei Durneşti, a reţinut că fapta ilicită a acestuia constă în nerespectarea dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere pentru realizarea informării locuitorilor comunei Durneşti în legătură cu şedinţa de tragere. În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, a apreciat că au fost corect şi echitabil stabilite de prima instanţă.
În contra acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I., criticând-o ca netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că sub aspectul vinovăţiei sale nu poate fi reţinută culpa, în condiţiile în care a respectat toată metodologia de executare a activităţilor de tragere.
A mai susţinut că, la aprecierea corectă a situaţiei de fapt trebuie luate în considerare şi alte aspecte: condiţiile meteorologice şi riscul normat al operaţiunii ce presupune apariţia unor ricoşeuri ale gloanţelor prin lovirea de diverse obstacole.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 998 C. civ., „orice faptă a omului care cauzează alteia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 C. civ. stabileşte răspunderea civilă delictuală a celui ce a cauzat un prejudiciu indiferent de forma de vinovăţie, statuând că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauza prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa".
În raport cu starea de fapt rezultată din probe, pârâtul M.I. nu a luat toate măsurile ce se impuneau pentru prevenirea unor evenimente cu ocazia executării tragerilor într-un poligon inadecvat, care nu oferea condiţii minime de siguranţă, nu a dispus măsurile necesare de siguranţă şi prevedere a populaţiei din satele învecinate, nu a instalat bariere pe drumurile şi cărările ce duc spre poligonul de tragere, neglijenţă soldată cu rănirea reclamantei internată cu diagnosticul „plagă împuşcată abdominală, cu secţiune de diafragmă lob hepatic drept, stomac".
Scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., nu are relevanţă juridică în stabilirea răspunderii civile delictuale a acestuia.
Aşadar, critica privind neteminicia şi nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, se constată a fi neîntemeiată, iar recursul nefondat şi respins ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei nr. 664 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2058/2004. Civil. Stabilire pret legal imobil.... | ICCJ. Decizia nr. 2052/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE.... → |
|---|
