ICCJ. Decizia nr. 2462/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2462
Dosar nr. 8547/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la data de 24 aprilie 2003 la Tribunalul Cluj reclamantul K.L. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1428 din 10 aprilie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, să se constate că imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 şi să se dispună obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a imobilului.
În motivare a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a unui grup sanitar în suprafaţă de 1,10 mp situat în imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca cu nr. top 280. Cota de 3/32 din acest imobil a fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974 în anul 1980 de la proprietarul tabular de sub B 15 B.T.
Pe această cotă reclamantul a avut calitatea de chiriaşi, iar ulterior apariţiei Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36261 din 16 aprilie 1998 a cumpărat-o.
Anterior anului 1998 în baza autorizaţiei de construire nr. 10391/717 din 26 august 1993 reclamantul a construit, practic a renovat şi reamenajat spaţiul cu altă destinaţie decât locuinţă în suprafaţă de 1,10 mp. Pentru acest spaţiu reclamantul plăteşte chirie conform Hotărârii nr. 335 din 11 mai 2000 a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. Reclamantul mai arată că acest spaţiu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001 deoarece imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Deciziei nr. 431 din 11 decembrie 1980 a Consiliului popular al municipiului Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 690 din 4 iulie 2003 Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că la momentul preluării de stat a cotei de 3/32 parte din imobilul în litigiu reclamantul era proprietarul cotei de 29/32 (58/64) parte din construcţie, statul fiind proprietarul întregului teren înscris în C.F. Cluj, motiv pentru care grupul sanitar a cărui restituire se solicită, nu a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 deci nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii întrucât nu a avut calitatea de proprietar tabular al terenului cu suprafaţă de 1,10 mp pe care a edificat grupul sanitar.
Instanţa a mai reţinut că dispoziţia atacată a fost emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca şi nu de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca motiv pentru care acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel.
Sentinţa este criticată reclamantul arătând că faţă de ceea ce a solicitat este inoportună analizarea de către instanţă a regimului juridic al imobilului. Reclamantul mai critică sentinţa pentru că nu a analizat probele cu suficientă atenţie. Deşi, arată reclamantul, este proprietarul asupra acestui spaţiu conform contractului nr. 36261/1998, totuşi plăteşte chirie conform hotărârii nr. 355 din 11 mai 2000 a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. Mai arată reclamantul că este o amenajare a unui spaţiu deja existent, care a făcut parte din cota de 3/32 preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 în anul 1980, ceea ce în opinia sa face ca situaţia acestui imobil să cadă sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 174 din 24 octombrie 2003 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că imobilul a fost preluat de la proprietarul tabular B.T. în baza deciziei nr. 431 din 11 decembrie 1980 a Consiliului popular al judeţului Cluj, emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Amenajările făcute de reclamant în anul 1993 nu conferă acestuia calitatea de persoană îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., reluând criticile formulate în apel.
Astfel recurentul reclamant consideră că spaţiul fiind în proprietatea statului din anul 1980 sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi este îndreptăţit la restituirea acestuia, iar, in raport cu obiectul cu care a fost investită instanţa a analizat alte aspecte. Mai arată recurentul reclamant că interpretarea actelor juridice deduse judecăţii s-a făcut eronat, ceea ce a condus la o soluţie greşită. Astfel, în anul 1993 a realizat o amenajare de spaţiu comercial într-o magazie deja existentă, cumpărând acest spaţiu de 3/32 de la stat în baza Legii nr. 112/1995.
Recursul nu este fondat.
Prin încheierea C.F. din 25 februarie 1983 s-a dispus intabularea în C.F. Cluj a dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 3/32 parte a proprietarului tabular B.T. în baza Decretului nr. 223/1974.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Or, cota de 3/32 a imobilului a fost proprietatea lui B.T. iar în speţă nu s-a demonstrat preluarea abuzivă a imobilului.
Aşa fiind, reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii şi nici imobilul nu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Instanţele au analizat obiectul pricinii din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care este temeiul juridic al acţiunii.
De asemenea, amenajările făcute în anul 1993 cât şi contractul de vânzare-cumpărare nr. 36261/1998 nu îi conferă reclamantului calitatea de persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001.
De altfel reclamantul a depus contractul de închiriere nr. 2091/2000 pentru acest spaţiu iar amenajarea făcută este după anul 1989 şi nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, care se referă la regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 (fila 36 dosar fond).
Aşa fiind, criticile formulate de recurentul reclamant sunt neîntemeiate şi urmează a fi înlăturate, cu consecinţa respingerii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei nr. 174 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2461/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2404/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
