ICCJ. Decizia nr. 2410/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2410
Dosar nr. 8596/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4722 din 14 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâtei SC U. SA Bucureşti şi a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Bucureşti, deţinut în baza contractului de închiriere nr. 28759/1991, în condiţiile Legii nr. 85/1992.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 613 din 29 martie 2004, a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC U. SA Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe a fost comunicată pârâtei la 10 decembrie 2003, iar apelul, înregistrat la instanţa competentă, respectiv a cărei sentinţă se atacă, la data de 20 ianuarie 2004, când termenul legal expirase la 27 decembrie 2003.
Mai arată instanţa că, greşita îndreptare a apelului, respectiv la 27 decembrie 2003, direct instanţei de apel, nu constituie o apărare eficientă pentru repunerea în termenul de apel, după cum, tot astfel, nu constituie argumente pertinente pentru admiterea acestei cereri faptul întreruperii activităţii societăţii pentru sărbătorile de iarnă, ca şi neştiinţa salariatei unităţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC U. SA Bucureşti, susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât în intervalul 5 ianuarie 2004 activitatea SC U. SA a fost întreruptă pentru sărbătorile de iarnă, salariata care a trimis apelul la Curtea de Apel Bucureşti, nu era de specialitate, greşit a fost returnat apelul la această instanţă, calea de atac fiind exercitată în termen, legal.
Recursul nu este fondat.
În raport de prevederile art. 284 şi art. 298 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, instanţa a apreciat corect că, această cale de atac, a fost exercitată tardiv, motivele invocate în apărare şi reiterate acum în recurs, neputând constitui argumente pertinente pentru repunerea în termenul de apel.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC U. SA împotriva deciziei civile nr. 613/A din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2004. Civil. Exequatur. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 238/2004. Civil. Intabulare. Recurs → |
|---|
