ICCJ. Decizia nr. 2408/2004. Civil. Exequatur. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2408
Dosar nr. 8416/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului Timiş a fost respinsă cererea formulată de P.D. în contradictoriu cu P.A. şi P.S. pentru recunoaşterea hotărârii din 30 iunie 1993 definitivă la 30 iulie 1993 a Judecătoriei Boblingen Germania, privind încuviinţarea adopţiei reclamantului de către pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că la data încuviinţării adopţiei, adoptatul era major, astfel că nu au fost îndeplinite cerinţele legii române, potrivit căreia, în astfel de situaţii adopţia poate fi încuviinţată numai cu respectarea unor condiţii, ce nu au fost dovedite în cauză.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 57 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a avut în vedere că în adevăr, hotărârea străină ce se solicită a fi recunoscută, nu îndeplineşte condiţiile legii române pentru încuviinţarea adopţiei, cel în cauză fiind major la data admiterii cererii.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de faţă, susţinând că nu i s-a cerut să facă proba în sensul că a fost crescut în familia care l-a adoptat şi depune în acest sens un „document oficial". Invocă şi faptul că în prezent este căsătorit şi nu i-a fost aprobată transcrierea căsătoriei, pentru lipsa hotărârii de recunoaştere a adopţiei de instanţele române. Relevă şi că i-a fost recunoscută cetăţenia română sub numele de P.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează.
În aplicarea prevederilor art. 167 şi art. 168 din Legea nr. 105/1992, instanţa de apel, ca de altfel şi cea de fond a constatat că nu este posibilă recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, întrucât prin această hotărâre nu au fost respectate întocmai prevederile legii române cu privire la adopţie, adoptatul fiind major. În adevăr o astfel de reglementare restrictivă este cuprinsă în alineatul doi al art. 168 din legea menţionată.
Dar, cel în cauză susţine că încuviinţarea adopţiei a fost precedată de o lungă perioadă de timp în care a fost crescut de familia adoptatorilor, anume de la vârsta de 6 ani şi că se află chiar într-un grad de rudenie apropiat cu unul din înfietori.
În acest sens a fost depus la dosar, în această fază a procesului un înscris nou, un act notarial în sensul celor susţinute, din care se poate reţine situaţia de fapt redată.
Dar această probă, poate fi suplimentată şi cu alte dovezi în raport de care să se poată stabili fără echivoc dacă adopţia a cărei recunoaştere se solicită a fost efectuată în condiţiile speciale prevăzute de art. 67 C. fam.
Suplimentarea probelor în sensul menţionat, precum şi analiza posibilităţii admiterii cererii în acest context juridic, în care înfierea majorului s-a efectuat în condiţiile redate, fac necesară rejudecarea cauzei.
Cu această ocazie urmează a se examina şi incidenţa în cauză a prevederilor art. 35 şi urm. din Legea nr. 187/2003 cu privire la competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene, în vigoare de la 16 mai 2004.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă urmează a fi admis, a se casa Decizia recurată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei civile nr. 57 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2404/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2410/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
