ICCJ. Decizia nr. 2512/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2512
Dosar nr. 40714/1/2004
Nr. vechi 18010/200.
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 625 din 3 august 2001, D.D. a solicitat Primăriei municipiului Timişoara, în calitate de moştenitor al autoarei M.M., acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul, casă şi teren în suprafaţă de 364 mp, situat în Timişoara .
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară republicării, urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, prin acţiunea formulată 9 ianuarie 2004, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara, obligarea pârâţilor de a emite actul administrativ de autoritate, dispoziţia, privind restituirea în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea, precum şi la plata unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 198/P.I. din 18 februarie 2004, a respins acţiunea, cu motivarea că procedura administrativ prealabilă, prevăzută de lege, nu s-a finalizat din culpa reclamantului care, deşi înştiinţat, nu a depus actele doveditoare prevăzute de lege.
Apelul reclamantului a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1396 din 16 iunie 2004, a schimbat în parte sentinţa şi admiţând acţiunea în parte a obligat pârâtul Primarul municipiului Timişoara să soluţioneze notificarea formulată de reclamant privind restituirea apartamentului nr. 4 din imobilul înscris în C.F. Timişoara şi a terenului în suprafaţă de 375 mp, înscris în C.F. Timişoara.
A menţinut dispoziţia privind respingerea cererii de obligare a pârâţilor la plata daunelor cominatorii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamantul a făcut dovada depunerii actelor doveditoare, în susţinerea cererii formulată pe calea notificării, situaţie în care pârâtul trebuia să se pronunţe asupra acesteia.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta Primăria Municipiului Timişoara, prin primar.
În motivarea recursului, se susţine în esenţă că persoana îndreptăţită nu a depus actele doveditoare, nici odată cu notificarea, nici în termenul prevăzut de lege, situaţie în care în mod greşit s-a apreciat asupra nerespectării termenului de 60 de zile pentru emiterea dispoziţiei.
Recursul se priveşte ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, (art. 25 alin. (1), în redactarea actuală) în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată.
În cauză, reclamantul a făcut dovada depunerii actelor ce atestă calitatea sa de persoană îndreptăţită, situaţie în care neemiterea dispoziţiei motivate a fost corect interpretată de instanţa de control judiciar ca o culpă a unităţii deţinătoare, derivată din nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus citate.
Or, conduita culpabilă a unităţii investite cu soluţionarea notificării, nu poate afecta interesele persoanelor îndreptăţite şi nici să se lipsească în fapt, de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de lege.
De altfel, aşa cum în mod corect s-a reţinut, chiar admiţând că reclamantul nu a depus toate actele solicitate, pârâta era obligată să se pronunţe prin dispoziţie, luând în considerare actele depuse, aceasta cu atât mai mult cu cât, nu a făcut dovada împrejurării că l-ar fi înştiinţat pe reclamant să-şi completeze dosarul administrativ.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1396 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2004. Civil. Anulare titlu executoriu.... | ICCJ. Decizia nr. 2500/2004. Civil → |
|---|
