ICCJ. Decizia nr. 252/2004. Civil. Constatare nulitate act de mostenitor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 252
Dosar nr. 7285/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Carei, reclamanta Primăria oraşului Tăşnad a chemat în judecată pe pârâta A.E., solicitând anularea testamentului numitei S.I. din data de 9 februarie 1958, anularea certificatului de moştenitor nr. 93/2003, constatarea dreptului de proprietate publică al oraşului Tăşnad asupra Muzeului Orăşenesc, pieţei agroalimentare şi a parcului din zona centrală a oraşului cuprinse în certificatul de moştenitor amintit, rectificarea înscrierilor în Cartea funciară privitoare la bunurile precizate anterior, în sensul menţionării acestora ca bunuri aparţinând patrimoniului public al oraşului Tăşnad.
Pârâta A.E. a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Primăria oraşului Tăşnad.
Prin sentinţa civilă nr. 1434 din 17 noiembrie 2003, Judecătoria Carei a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a reţinut în motivare că, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, primăria nu există ca instituţie administrativă, calitatea procesuală activă aparţinând oraşului, ca unitate administrativ-teritorială, reprezentată de primar.
Curtea de apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 136/A din 27 februarie 2004, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul declarat de reclamantul Oraşul Tăşnad, reprezentat prin Primar, a anulat sentinţa civilă nr. 1434 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Carei şi a acordat termen pentru judecarea fondului cauzei, cu motivarea că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţie, fără a cerceta fondul cauzei, interpretând excesiv de formalist cererea introductivă.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâta A.E., solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 59/2001, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin OUG nr. 138/2000 şi, ulterior, prin OUG nr. 59/2001, în situaţia în care prima instanţă nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 59/2001, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Într-o astfel de situaţie, Decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată şi a fost reţinută cauza de către instanţa de apel pentru judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parţiale şi nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Cum, în speţă, pârâta a declarat recurs împotriva unei hotărâri parţiale, acest recurs apare ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A.E. împotriva deciziei nr. 136/A din 27 februarie 2004 a Curţii de apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2375/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
