ICCJ. Decizia nr. 258/2004. Civil. Intabulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 258
Dosar nr. 7746/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mangalia, Biroul de Carte funciară la data de 12 septembrie 2003, petenta Comuna 23 August, prin Primar a solicitat intabularea dreptului de proprietate a luciului de apă în suprafaţă de 994.852 mp, denumit lacul „Tătlăgeacul Mare", cu nr. cadastral 286.
În dovedirea dreptului de proprietate a fost depusă HCL nr. 20/2003 emisă de Consiliul local al comunei 23 August.
Prin încheierea nr. 3266 din 28 octombrie 2000, Judecătoria Mangalia, Biroul de Carte funciară, a respins cererea de intabulare în conformitate cu dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 7/1996 reţinându-se, în esenţă, că titlul de proprietate depus de petentă nu este valabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 48, art. 49-52 din Legea nr. 7/1996 şi art. 321 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 31/C din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat şi cererea de intervenţie în interes alăturat formulată de SC E.I. SRL ca inadmisibilă.
S-a reţinut astfel că cererea de intervenţie în interes alăturat intimatei „Biroul de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Mangalia" este inadmisibilă întrucât biroul de carte funciară nu este parte în proces, neavând calitatea de intimat, intervenienta ignorând împrejurarea că se afla în procedura necontencioasă reglementată de art. 331-339 C. proc. civ.
În ce priveşte apelul petentei, acesta a fost respins cu motivarea că terenul este proprietatea privată a statului şi nu a unităţii administrativ teritoriale, aflându-se în folosinţa şi administrarea SC O. SA care, prin protocolul 435 din 27 aprilie 2000 l-a predat Agenţiei Domeniilor Statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal, petenta Comuna 23 August, prin Primar, invocând, în esenţă, următoarele motive:
- hotărârea s-a dat cu încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii dezbaterilor întrucât a fost respinsă cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului petentei;
- Decizia pronunţată cuprinde motive străine de apărarea părţilor, nefiind înlăturate motivat apărările petentei, astfel spus instanţa de apel nu a soluţionat motivele de apel;
- Decizia s-a dat cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, în sensul ca instanţa de apel a stabilit regimul juridic al terenului, această operaţie nefiind compatibilă cu procedura necontencioasă de soluţionare a cererii de intabulare.
Recursul este nefondat având în vedere considerentele ce vor urma.
Primul motiv de recurs privitor la încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reţinut, fiind neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Alin. (2) arată că, atunci când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Ori, în cauză, instanţa de apel a respins cererea de amânare a cauzei, dar a amânat pronunţarea 7 zile pentru a da posibilitatea petentei să depună concluzii scrise, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs invocate, nici acestea nu pot fi reţinute, nefiind întemeiate.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, judecătorul de carte funciară verifică dacă actul juridic invocat drept titlu de proprietate întruneşte condiţiile enumerate în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
În urma verificării înscrisurilor depuse de recurentă, judecătorul de Carte funciară a constatat că titlul de proprietate depus de aceasta, respectiv HCL nr. 20/2003, nu este valabil.
Legea nr. 213/1998 reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, printre acestea nefiind indicată hotărârea de consiliu local decât atunci când aceasta se emite în scopul trecerii unor bunuri din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, pentru o cauză de utilitate publică, cu condiţia ca acest bun să fi fost în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale.
Ori, în speţă, terenul este proprietatea privată a statului, acesta fiind în folosinţa şi administrarea SC O. SA care, prin protocolul nr. 435 din 27 aprilie 2000 l-a predat Agenţiei Domeniilor Statului. Recurenta nu a făcut dovada că ar fi primit terenul respectiv de la Agenţia Domeniilor Statului, acesta fiind în prezent concesionat către SC E.I. SRL.
În concluzie, motivele de recurs invocate de Comuna 23 August, prin Primar sunt neîntemeiate, urmând a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Comuna 23 August prin primar împotriva deciziei nr. 31/C din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2004. Civil. Acţiune în constatarea... | ICCJ. Decizia nr. 267/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
