ICCJ. Decizia nr. 267/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 267.
Dosar nr.13223/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 441/CM din 15 septembrie 2003 Tribunalul Argeş a respins acţiunea formulată de S.Î.P.A.M. Piteşti în contradictoriu cu C.C. I.C.B. şi Căminul nr. 21 Piteşti, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la calcularea şi plata corectă a sporurilor şi indemnizaţiilor salariale prevăzute de Legea nr. 128/1997 şi HG nr. 281/1993.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, în raport cu dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/1993, întrucât a formulat o acţiune în nume propriu şi nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizaţi.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 71/R-CM din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
La data de 4 octombrie 2004, S.Î.P.A.M. a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri pe considerentul că este potrivnică deciziei nr. 2441 din 25 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 19-F-CM din 1 noiembrie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă în temeiul considerentelor ce succed.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Chiar dacă această condiţie nu este foarte clar formulată de legiuitor, doctrina şi jurisprudenţa au fost unanime în a considera cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză ca fiind de esenţa revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.
Cerinţa enunţată apare ca fundamentală în condiţiile în care finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.
În speţă, hotărârile pretins potrivnice nu au fost pronunţate în aceeaşi cauză şi faţă de aceleaşi părţi.
Astfel, prin Decizia nr. 2441 din 25 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursul declarat de S.Î.P.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 486/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Această hotărâre a fost pronunţată într-un alt litigiu, iniţiat, într-adevăr, de acelaşi reclamant, dar în contradictoriu cu un alt pârât, respectiv, Şcoala Recea.
Din cuprinsul motivelor formulate de revizuient rezultă că instanţa a dat o altă interpretare aceleiaşi probleme de drept care a fost invocată pe parcursul soluţionării unui număr de 26 de litigii aflate, în recurs, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 1994.
Ca atare, nu se invocă contrarietatea de hotărâri ci, mai de grabă, interpretarea şi aplicarea neunitară a legii, care este domeniul de aplicare al art. 329 alin. (1) C. proc. civ.
Cum, cererea formulată de revizuient nu îndeplineşte cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aceasta va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.Î.P.A.M. împotriva deciziei nr. 71/R CM din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2004. Civil. Intabulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 252/2004. Civil. Constatare nulitate act de... → |
|---|
