ICCJ. Decizia nr. 2375/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2375
Dosar nr.7420/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8072 din 30 septembrie 2003, Judecătoria Braşov a admis acţiunea formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de proprietari B. Braşov şi a fost obligată pârâta la recalcularea sumelor de bani datorate de reclamant cu titlu de contribuţie la cheltuielile comune de întreţinere pentru perioada octombrie 2001–ianuarie 2002, prin diminuarea debitelor aferente acestei perioade, conform raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic P.V.
Pretenţia reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a fost respinsă, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.263.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta, încălcând dispoziţiile HG nr. 1275/2000, privitoare la modul de repartizare a cheltuielilor pentru consumul de apă şi pentru canalizare, greşit pentru reclamant a făcut calculul consumului de apă în raport cu facturile emise de către RA C.A. şi RA T. şi nu în sistem pauşal.
Pe baza acestui calcul, s-a stabilit obligaţia reclamantului de plată a sumei de 12.740.349 lei, cu mult peste consumul efectiv stabilit de expert.
Se mai reţine, că cererea privitoare la daunele cominatorii nu este întemeiată, în raport cu art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 6 din 8 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, reţinând, în esenţă, că la instanţa de fond nu a fost încălcat dreptul de apărare al pârâtei şi că pentru stabilirea cuantumului sumelor datorate de reclamant sunt aplicabile dispoziţiile art. 71 alin. (2) din HG nr. 1275/2000, care prevăd că se determină consumul în sistem pauşal.
Reţine instanţa, că în lipsa unei hotărâri a adunării generale care să stabilească modul de citire, repartizare, defalcare, a consumurilor şi modul de încasare şi efectuare a plăţilor, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 din HG nr. 1275/2001, iar cererea pârâtei apelante pentru obligarea intimatului la plata cheltuielilor de întreţinere restante este formulată direct în apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, care făcând ample referiri la unele contradicţii din hotărârea atacată, între consemnările de la pg. 5 şi cele de la pg. 6, susţine că, deoarece la data de 2 noiembrie 2000 a fost adoptată hotărârea adunării generale, reclamantul datorează suma stabilită de pârâtă, că expertul nu a putut demonstra ilegalitatea contorizărilor şi că reclamantul putea doar să atace hotărârea Adunării generale a Asociaţiei de proprietari B. Braşov.
Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la obiectul acţiunii şi la dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Art. 2821 C. proc. civ., anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, avea următorul conţinut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principială privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligaţia de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului, iar sintagma „cereri privind obligaţia de plată a unei sume de bani" se referă la toate acţiunile privitoare la obligaţia de plată a unei sume de bani, indiferent de modul de formulare a acţiunii şi de partea obligată la plată.
Or, în prezenta cauză, reclamantul, nemulţumit de stabilirea cuantumului sumei care face obiectul obligaţiei sale de plată a cheltuielilor de întreţinere, prin acţiunea formulată pe cale principială a urmărit ca instanţa să stabilească modul de calcul a sumei datorate şi să determine întinderea obligaţiei sale de plată.
De aceea, acţiunea privind obligaţia reclamantului de plată a sumei de bani datorată de acesta pârâtei cu titlu de contribuţie la cheltuielile comune de întreţinere, obligaţie stabilită de pârâtă pentru suma de 12.740.349 lei, iar de expert la suma de 1.368.929 lei, se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată de instanţa de fond era supusă numai recursului.
Greşeala curţii de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege şi nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate de judecătorie, dreptul pârâtei la exerciţiul singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greşite a căii de atac folosite iniţial.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins, fără a fi analizate criticile care privesc fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari B. împotriva deciziei civile nr. 6/Ap din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2004. Civil. Constatare nulitate act de... | ICCJ. Decizia nr. 2061/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
