ICCJ. Decizia nr. 2545/2004. Civil. Restituire monezi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2545
Dosar nr. 8745/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 februarie 2003 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României, solicitând restituirea monezilor de aur şi a altor bunuri confiscate în mod abuziv de la tatăl său G.M. în anul 1960 sau contravaloarea lor.
Reclamantul a menţionat că nu are nici un proces-verbal de la data confiscării.
Judecătoria Strehaia, prin sentinţa civilă nr. 1227 din 10 septembrie 2003 a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârâte să-i restituie 90 monede aur, în greutate de 504,10 gr.aur fin sau contravaloarea acestora stabilită la data executării. S-a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, reclamantul fiind îndreptăţit la restituirea în calitate de unic moştenitor al tatălui său de la care s-au confiscat monedele în anul 1960.
Împotriva acestei sentinţe Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel, susţinând că în mod greşit nu s-a cercetat provenienţa licită a monedelor revendicate şi modul, abuziv sau nu, în care au fost preluate de stat.
Prin Decizia civilă nr. 136 din 11 februarie 2004 Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtului Ministerul Finanţelor, pentru lipsa calităţii procesual pasive, în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) din HG nr. 1344/2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Banca Naţională a României, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.. S-a susţinut astfel că greşit nu a fost citată la sediul său, ci s-a citat numai sucursala municipiului Bucureşti, astfel încât a fost lipsită de posibilitatea de a-şi face apărări.
S-a mai susţinut încălcarea art. 341 din Legea nr. 261/2002 şi ale art. 26 alin. (1) din OUG nr. 190/2000, republicată în anul 2004, întrucât s-a admis acţiunea fără a se verifica dacă deţinerea de către autorul reclamantului a monedelor confiscate era sau nu legală, ţinând seama de distincţia dintre cele cu destinaţia de podoabă şi cele cu valoare circulatorie. In fine, s-a susţinut încălcarea art. 39 alin. (1) din HG nr. 1344/2003, sub aspectul obligării la restituirea în natură, deşi bunurile nu mai existau în natură.
Curtea din oficiu a pus în discuţie incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cu privire la încălcarea competenţei altei instanţe.
Întrucât acest motiv prevalează faţă de cele invocate de recurentă, va fi analizat cu prioritate şi va fi admis, cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei la Tribunalul Mehedinţi pentru judecarea recursului împotriva sentinţei Judecătoriei Strehaia, având în vedere următoarele considerente.
Conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principială privind (....) litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv (...).
Anterior Legii nr. 195/2004, valoarea prevăzută de textul menţionat era de 200 milioane.
Cum în speţă, potrivit înscrisului de la fila 48 fond, valoarea era de 189.214.439,10 lei, rezultă că sentinţa de fond nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel, ci numai cu recurs.
Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. (în redactarea de la data pronunţării sentinţei de fond) tribunalele judecă ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Ca atare, în speţă competenţa de soluţionare a recursului împotriva sentinţei Judecătoriei Strehaia aparţine Tribunalului Mehedinţi, căruia i se va trimite dosarul. Cu ocazia judecării, se vor avea în vedere şi criticile formulate de Banca Naţională a României, ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Banca Naţională a României împotriva deciziei nr. 136 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecarea recursului Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2529/2004. Civil. SERVITUTE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2547/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
