ICCJ. Decizia nr. 2547/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2547
Dosar nr. 38938/1/2004
(nr. vechi 16350/2004.
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 iunie 2003 şi precizată la data de 8 decembrie 2003, reclamantul R.P. prin mandatar D.V. a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Galaţi prin primar obligarea pârâtei să emită dispoziţia motivată prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi .
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 13 din 12 ianuarie 2004 a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să se pronunţe prin emiterea dispoziţiei motivate la care se referă Legea nr. 10/2001 asupra cererii de restituire privind imobilul situat în Galaţi .
S-a avut în vedere că reclamantul a adresat pârâtei notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru restituire, în natură a imobilului în litigiu, cerere pe care pârâta nu a soluţionat-o în termenul de 60 de zile la care se referă art. 23 din aceeaşi lege.
Întrucât prin neemiterea dispoziţiei motivate asupra notificării, reclamantul este prejudiciat şi având în vedere că prin Legea nr. 10/2001 se urmăreşte restituirea imobilelor preluate abuziv tocmai pentru apărarea dreptului de proprietate, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţia motivată referitoare la cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Consiliul Local al municipiului Galaţi prin primar criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 789/A din 24 mai 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului considerând legală hotărârea instanţei de fond în raport de art. 23 din Legea nr. 10/2001 ce obligă entitatea administrativă să soluţioneze notificarea ce i-a fost adresată.
Împrejurarea că termenul de 60 de zile pentru rezolvarea notificării are caracter de recomandare sau de decădere s-a apreciat că nu are relevanţă în cauză pentru că oricum acesta a fost cu mult depăşit şi obiectul prezentei acţiuni nu este acesta.
În termenul prevăzut de lege, în contra acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Galaţi prin primar considerând-o nelegală.
Recurentul susţine în esenţă că cererea intimatului este prematur formulată deoarece procedura administrativă prealabilă de soluţionare a notificării este obligatorie, or această fază nu s-a finalizat pentru că intimatul reclamant nu a indicat valoarea imobilului iar despăgubirea de 621 lei primită ca urmare a exproprierii imobilului nu a fost încă actualizată în raport de indicele de inflaţie.
Se mai susţine că termenul de 60 de zile pentru rezolvarea notificării prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare a cărui nerespectare nu îl îndrituieşte pe reclamant să promoveze acţiune în justiţie.
Recursul declarat este nefondat iar motivele invocate pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant în calitate de persoană îndreptăţită a depus notificarea şi actele doveditoare îndeplinindu-şi obligaţiile prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta era obligată să soluţioneze notificarea în termen de 60 de zile, obligaţie pe care în mod culpabil nu a îndeplinit-o.
În acest context, intimatul-reclamant a promovat acţiunea de faţă pentru a-şi realiza dreptul subiectiv, fiind prejudiciat de refuzul recurentei de a se pronunţa asupra cererii sale de restituire în natură a imobilului în litigiu.
A considera că acţiunea intimatului-reclamant este prematură ar avea semnificaţia îngrădirii accesului la justiţie, situaţie nepermisă de art. 21 din Constituţia României.
Temporizarea rezolvării notificării de către recurentă în faza procedurii administrative aduce atingere chiar scopului reparatoriu al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi obstrucţionează realizarea dreptului reclamantului de a obţine fie restituirea în natură a imobilului fie măsuri reparatorii prin echivalent.
Din perspectiva celor expuse, Decizia pronunţată de instanţa de apel ce a confirmat sentinţa tribunalului prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziţia motivată asupra notificării cu care a fost investit se bazează pe aplicarea şi interpretarea corectă a art. 23 din Legea nr. 10/2001 aşa încât şi caracterul termenului de 60 de zile, care a fost cu mult depăşit, nu are relevanţa ce i se atribuie în cauză.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Galaţi prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 789/A din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2004. Civil. Restituire monezi. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2548/2004. Civil. Legea 112/1995. Recurs → |
|---|
