ICCJ. Decizia nr. 262/2004. Civil. îndreptare eroare materiala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 262.
Dosar nr. 7249/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Miercurea Ciuc reclamantul A.J.A. solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.M.S.S. Harghita să se constate că în perioada 1 iulie 1965-1 iunie 1970 a fost persecutat din motive politice, fiind împiedicat să-şi exercite profesia de preot catolic şi strămutat în diferite localităţi din ţară.
Prin sentinţa nr. 1087 din 6 iulie 2003 Judecătoria Miercurea Ciuc a admis acţiunea în baza art. 111 C. proc. civ.
Prin încheierea din 16 iunie 2003 instanţa de fond a admis cererea de îndreptarea erorii materiale formulate de reclamant şi a dispus îndreptarea dispozitivului hotărârii, în sensul că alin. (2) al acestuia va avea următorul conţinut „în baza art. 111 C. proc. civ. combinat cu art. 1 alin. (1) lit. e), art. 2 alin. (4) şi art. 9 din Decretul-lege 118/1990 constată că reclamantul nu şi-a putut exercita ocupaţia de preot romano-catolic în perioada 1 iulie 1965-1 iunie 1970, perioadă în care a fost persecutat din motive politice".
Împotriva încheierii a declarat apel pârâta arătând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., iar încheierea a fost pronunţată cu încălcarea legii şi cu depăşirea competenţei materiale a instanţelor de judecată.
Prin Decizia nr. 155 A din 13 noiembrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de îndreptare a dispozitivului sentinţei formulate de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că prin încheierea atacată s-a stabilit că reclamantul a fost persecutat din motive politice şi i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din Decretul-lege 118/1990, însă organul competent şi abilitat în acest sens este comisia care funcţionează în cadrul D.G.M.S.S. Instanţa şi-a depăşit competenţa materială, în sensul că reclamantului i s-au stabilit şi acordat drepturi cu încălcarea legii (art. 11 din Decretul-lege 118/1990).
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul în temeiul art. 304 pct. 19 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- în speţă este vorba de o omisiune care potrivit art. 281 C. proc. civ. poate fi îndreptată oricând;
- instanţa de fond nu a făcut altceva decât conform art. 281 C. proc. civ. a completat dispozitivul sentinţei cu textele de lege invocate, respectiv art. 1 alin. (1) lit. e şi art. 9 din Decretul-lege 118/1990.
Recursul este nefondat.
Greşelile materiale care pot fi îndreptate prin mijlocirea prevederilor art. 281 C. proc. civ. sunt greşelile asupra numelui, calităţii şi susţinerilor părţilor sau cele de calcule, precum şi alte greşeli strecurate în hotărâre, care pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei cereri.
Noţiunea de greşeală materială are, în sensul textului citat, înţelesul de eroare materială vizibilă săvârşite cu ocazia redactării hotărârii.
Prin Decizia atacată s-a apreciat în mod corect că instanţa de fond, admiţând cererea de îndreptare a dispozitivului sentinţei şi incluzând în acesta şi dispoziţia privitoare la acordarea drepturilor în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege 118/1990 şi-a depăşit competenţa materială.
Stabilirea situaţiilor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege 118/1990 nu intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, ci, potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, a comisiei care funcţionează în cadrul DGMSS.
Instanţa de judecată este competentă să constate doar faptul că persoanele nu au putut să-şi exercite profesia, sau, după caz ocupaţia pe perioada cât au fost urmărite de organele de represiune din motive politice, conform art. 11 din Decretul-lege 118/1990.
Ca atare instanţa de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.J.A. împotriva deciziei nr. 166 A din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2567/2004. Civil. Revendicare imobil. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2558/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
