ICCJ. Decizia nr. 2625/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2625
Dosar nr. 7264/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2000, reclamantele D.E., V.E.N. au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Botoşani prin primar solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să oblige pârâţii la restituirea în natură a imobilului, proprietatea reclamanţilor, situat în Botoşani.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul a fost dobândit de tatăl reclamantelor prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 octombrie 1928, apoi a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu nerespectarea dispoziţiilor legale care ocroteau dreptul de proprietate.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 C. civ.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 82 din 5 iulie 2000, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantelor.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că imobilul a fost proprietatea tatălui reclamantelor, H.D., preluat apoi de stat şi dat în administrarea unei unităţii de gospodărire locativă, în prezent fiind locuit de chiriaşi în baza contractelor de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1394 din 24 februarie 1999 a Judecătoriei Botoşani, li s-au acordat reclamantelor despăgubiri pentru imobil în sumă de 269.491.200 lei, sentinţa fiind irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului.
Din analiza actelor dosarului, instanţa a conchis că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, nefiind dovedită preluarea abuzivă, reclamantele au obţinut despăgubiri, aşadar acţiunea lor pentru restituirea imobilului în natură este inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 139 din 16 decembrie 2003.
Răspunzând criticii apelanţilor, formulată în sensul că acţiunea introdusă de ele este de drept comun şi nu o acţiune specială care să intre sub incidenţa Legii nr. 112/1996, şi ca atare instanţa trebuia să se pronunţe pe fond şi nu pe excepţie, curtea de apel a apreciat că incidentă în cauză este Legea nr. 10/2001 şi apelantele, care au trimis notificare dar nu au primit încă răspuns, urmează să îşi valorifice pretenţiile în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, care solicită casarea ei şi, pe fond, admiterea acţiunii.
Recurentele susţin că au investit instanţa cu o acţiune de drept comun, întemeiată pe prevederile Codului civil, şi nu cu o contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001, act normativ care nici nu era adoptat la data sesizării instanţei.
Recursul reclamantelor este fond pentru considerentele ce se vor expune.
Prin acţiunea introdusă la data de 18 aprilie 2000, reclamantele au revendicat imobilul pe calea dreptului comun, în temeiul art. 480 C. civ.
Instanţa de apel, fără a pune în dezbaterea părţilor incidenţa unui alt temei de drept decât cel invocat de reclamante, şi-a fundamentat soluţia pe prevederile Legii nr. 10/2001, motivând în sensul că este evidentă incidenţa în cauză a Legii nr. 10/2001 şi reclamantele urmează să-şi valorifice pretenţiile în conformitate cu această lege, deşi la data introducerii acţiunii, respectiv 18 aprilie 2000, legea nu era în vigoare.
Procedând astfel, instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, care constă în posibilitatea acordată părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei care pot servi la soluţionarea ei, precum şi principiul dreptului la apărare, constând în dreptul părţilor de a lua cunoştinţă de toate aspectele cauzei, pentru a-şi face susţinerile şi apărările în scopul ocrotirii intereselor legitime.
În consecinţă, recursul urmează a se admite, a casa Decizia şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele D.E. şi V.E.N. împotriva deciziei civile nr. 139 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 411/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... → |
|---|
