ICCJ. Decizia nr. 2663/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2663
Dosar nr. 7905/2004
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 21 ianuarie 2002, sub nr. dosar 1298/2002, reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băileşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 583 din 21 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Băileşti şi obligarea la restituirea în natură a suprafeţei de 2500 mp. situată in intravilanul municipiului Băileşti.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr. 583/2001 i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren de 2500 mp situată în intravilanul municipiului Băileşti, cu motivarea că aceasta i-a fost atribuită prin echivalent în extravilan în baza Legii nr. 1/2000.
De asemenea, reclamanta a susţinut că motivarea cu care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură este neconformă cu realitatea, întrucât nu a primit nici o suprafaţă de teren în baza Legii nr. 1/2000, deşi a făcut cerere de reconstituire potrivit dispoziţiilor acestei legi, precum şi că imobilul nu este afectat de detalii de sistematizare.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001, iar în dovedirea cererii au fost administrate probe, respectiv înscrisuri şi expertiză tehnică topometrică.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 522 din 10 decembrie 2002, a respins contestaţia formulată de reclamanta B.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a beneficiat într-adevăr de reconstituirea dreptului de proprietate funciară pentru o suprafaţă totală de 1,85 ha, respectiv pentru 1,27 ha s-a eliberat titlu de proprietate, iar pentru cele 0,58 ha cu care reclamanta a fost validată conform Legii nr. 1/2000, stabilirea plasamentului se va face cu ocazia punerii în posesie şi a eliberării titlului de proprietate.
Prima instanţă mai arată, în motivarea sentinţei, că regimul juridic al terenului a cărui restituire în natură se solicită a fost reglementat conform prevederilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 şi, prin urmare, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din această lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B.C., susţinând, în esenţă, că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că regimul juridic al terenului a cărui restituire o solicită a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000, întrucât deşi a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu i s-a reconstituit, precum şi că prima instanţă nu a ţinut cont de concluziile raportului de expertiză tehnică topo, care confirmă că terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, putând fi retrocedat în natură.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 61 din 28 martie 2003, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, faţă de prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în speţă şi faţă de concluziile raportului de expertiză tehnică topo, efectuat în cauză.
Instanţa de apel, în completarea probatoriului, a admis şi administrat proba cu cercetare locală.
Prin decizia civilă nr. 299 din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, rejudecând în fond, a admis contestaţia formulată de reclamanta B.C., a anulat dispoziţia nr. 583/2001 a Primăriei Băileşti, judeţul Dolj şi a obligat primăria să restituie reclamantei suprafaţa de 1610 mp teren, conform raportului de expertiză tehnică, pentru diferenţă urmând să primească despăgubiri în echivalent.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză, cu accente pe expertiza tehnică topo, conform căreia suprafaţa de teren ce poate fi retrocedată este de 1610 mp, care include şi aleea II folosită de IRE Craiova fără titlu juridic şi că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băileşti arătând că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,85 ha în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 şi că terenul de sub aleea propusă a se restitui aparţine proprietăţii publice şi a fost concesionat SC E. SA, fiind singura cale de acces pentru pietoni şi pentru autoturismele aparţinând acestei societăţi şi locatarilor ce domiciliază în 8 blocuri din zonă.
Mai susţine pârâtul, prin motivele de recurs, că în cauză a fost citat Consiliul Local Băileşti, care nu are atribuţii conform Legii nr. 10/2001 şi, deci, nu are calitate procesuală pasivă, prin decizia atacată fiind obligată Primăria Municipiului Băileşti.
Recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape şi anume, o etapă necontencioasă şi o altă etapă contencioasă.
Această lege mai stabileşte, prin prevederile art. 21 şi părţile între care se vor desfăşura aceste proceduri, respectiv „persoana îndreptăţită” la restituire şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului”.
În art. 20 al aceleiaşi legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptăţite, prin decizie sau dispoziţie motivată, a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
În alineatul al treilea al acestui articol se menţionează şi primăriile, în cazul cărora restituirea se face „prin dispoziţia motivată a primarilor”.
Este de reţinut că cele două părţi, „persoana îndreptăţită” la restituire şi „unitatea deţinătoare”, vor avea aceste calităţi atât în faza necontencioasă, cât şi în faza contencioasă, neputând fi înlocuite de o altă parte.
Aşadar, în procedura Legii nr. 10/2001 părţile sunt cele prevăzute expres de lege.
În speţă, unitatea deţinătoare este primăria, această calitate dându-i şi poziţia procesuală de intimată în cauză.
Or, recursul de faţă a fost formulat de o persoană fără calitate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv de Consiliul Local al Municipiului Băileşti.
Astfel, se observă că recursul este declarat de Consiliul Local şi poartă atât antetul, cât şi ştampila acestuia.
Deci, recurentul Consiliul Local Băileşti, deşi în mod corect invocă chiar prin motivele de recurs că nu are atribuţii conform Legii nr. 10/2001 şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă şi, de asemenea, precizează că, prin decizia atacată, instanţa de apel a obligat primăria la restituirea terenului către reclamantă, totuşi, în mod eronat, declară recursul în nume propriu.
Faţă de cele ce preced, se impune respingerea recursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată şi cum, în cauză, intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanţa depusă la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contra deciziei civile nr. 299 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca fiind declarat de o persoană fără calitate conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Obligă pe recurent la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata B.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2673/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2156/2004. Civil → |
|---|
