ICCJ. Decizia nr. 2771/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2771
Dosar nr. 9736/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 9 octombrie 2002 reclamanţii R.M., R.G. şi A.E. au chemat în judecată pe P.I. pentru a fi obligat să le respecte proprietatea şi posesia asupra unui teren în suprafaţă de circa 1500 mp situat în intravilanul oraşului Drăgăşani, judeţul Vâlcea şi să desfiinţeze construcţiile edificate pe teren, solicitând şi autorizarea de a desfiinţa construcţiile pe cheltuiala pârâtului în caz de refuz al acestuia.
P.I. a decedat la data de 26 noiembrie 2002, iar la 19 decembrie 2002 reclamanţii au introdus în cauză pe moştenitorii defunctului pârât, anume pe P.C., P.V. şi P.A.
Anterior, P.I. a chemat în garanţie pe I.P. şi B.I. pentru a-l garanta pentru evicţiune în cazul pierderii terenului revendicat.
Cererea de chemare în garanţie a fost depusă la dosarul cauzei la data de 5 decembrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2942 din 4 decembrie 2003 Judecătoria Drăgăşani a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii P.C., P.V. şi P.A. să lase în deplină proprietate şi posesie a reclamanţilor R.M., R.G. şi A.E. suprafaţa de 380,15 mp teren intravilan situat în punctul „sub sere", parcela 13, tarlaua 27 I, din municipiul Drăgăşani şi suprafaţa de 1260 mp teren arabil extravilan situat în acelaşi punct din Drăgăşani, tarlaua 27, parcela 21.
De asemenea, pârâţii au fost obligaţi să demoleze un gard şi un grup sanitar aflate pe terenurile de mai sus, iar pentru caz de refuz din partea pârâţilor au fost autorizaţi reclamanţii să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în garanţie, iar pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 6.397.000 lei.
Apelul declarat de pârâţi a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 745/A din 14 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pârâţii fiind obligaţi la plata de cheltuieli de judecată către reclamanţi în sumă de 3.000.000 lei.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Pentru rezolvarea temeinică şi legală a cauzei trebuie avută în vedere chiar împrejurarea inserată de pârâţi în motivarea apelului, aceea că terenul în suprafaţă de 0,75 ha din punctul „Burduf – sub sere" provine de la autorul comun R.D. şi a fost împărţit în mod egal între descendenţii săi R.N.(autorul reclamanţilor) şi I.E., de la I.E. cumpărând terenul în suprafaţă de circa 3500 mp defunctul P.I. (autorul pârâţilor).
În această situaţie, în mod corect prima instanţă a dat eficienţă titlurilor de proprietate obţinute în temeiul Legii nr. 18/1991 de către reclamanţi, moştenitori ai defunctului R.D., neputându-se da eficienţă unor eventuale acte primare de proprietate deţinute de cei cărora li s-au emis titluri de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991.
În consecinţă, proba cu martori cerută pentru a dovedi amplasamentul terenului în litigiu nu este utilă cauzei, întrucât titlurile de proprietate au fost transpuse în teren prin expertiza tehnică întocmită în primă instanţă, amplasamentele terenurilor deţinute de părţi fiind stabilite potrivit modului de punere în posesie de către comisia locală de fond funciar.
Prin concluziile expertizei se are în vedere şi drumul de tarla consemnat ca vecin în titlu, astfel încât nu se verifică susţinerea contrară din motivarea apelului.
Nici critica referitoare la subiectivismul raportului de expertiză nu este temeinică, din moment ce pârâţii, asistaţi de avocat, au precizat în faţa primei instanţe că nu au obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică.
Expertiza nu este contradictorie în sensul susţinut de pârâţi, potrivit cărora terenurile nu se suprapun, întrucât expertul a determinat suprafeţele în litigiu în urma stabilirii deţinerii efective de către pârâţi a suprafeţelor de 380,15 mp şi 1260 mp.
Cum reclamanţii au dovedit că sunt titularii dreptului de proprietate, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea în parte.
Pârâţii au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel indicând în drept cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţin că expertul a concluzionat greşit că pârâţii ocupă terenuri din proprietatea reclamanţilor, concluzia fiind în contradicţie cu constatarea că terenurile nu se suprapun, proprietatea pârâţilor fiind amplasată la nord de terenul în litigiu, iar instanţa de apel nu a corelat titlul reclamanţilor cu hotărârea judecătorească în temeiul căreia pârâţii au dobândit proprietatea.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum rezultă din mai sus redatele considerente ale deciziei atacate, instanţa de apel a motivat în mod temeinic soluţia de respingere a apelului, făcând trimitere la principala probă administrată în cauză, anume raportul de expertiză tehnică, lucrare cu privire la care pârâţii, prin avocat, au declarat că nu au obiecţiuni (a se vedea fila 138 dosar primă instanţă).
În aceste condiţii este evident că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, care nu sunt nici contradictorii, convergând spre soluţia dată apelului şi nici străine de natura pricinii.
Ca urmare, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este nefondat.
Celelalte critici din dezvoltarea recursului vizează în mod neechivoc modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt, consecinţă a interpretării probelor administrate, anume titlurile de proprietate exhibate de părţi şi raportul de expertiză tehnică.
Or, asemenea critici nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000, astfel că nu pot fi primite.
Pentru cele arătate recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii P.A. , P.C. şi P.V. împotriva deciziei civile nr. 745/A din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2829/2004. Civil. EXECUTARE SILITA. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2754/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... → |
|---|
