ICCJ. Decizia nr. 2802/2004. Civil. Revendicare - Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2802
Dosar nr. 40421/1/2004
Nr. vechi 17717/200.
Şedinţa de la 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 25 martie 2003, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanţii A.G.T. şi I.S.B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului Turda şi Primarul municipiului Turda, ca inadmisibilă.
A fost respinsă şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul P.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, iniţial, imobilul care face obiectul procesului a aparţinut soţilor A.G. şi A.H.
Bunul a fost dobândit prin succesiune de A.G., care l-a donat reclamanţilor. Aceştia au vândut imobilul numitului P.S., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 896 din 29 iunie 1981, iar, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului, fiind intabulat pentru cumpărător dreptul de folosinţă asupra cotei de 100/906.
Ulterior, la data de 22 decembrie 1989, imobilul a fost dezmembrat în parcelele cu nr.top.1935/1, 1936/1 teren pentru construcţii de 127 mp, cu nr.top. 1935/2, 1936/2 casă şi curte de 300 mp şi cu nr.top. 1935/3, 1936/3 teren pentru construcţii în suprafaţă de 479 mp. Prima şi ultima parcelă s-au transcris în favoarea Statului Român, în C.F., iar cealaltă parcelă s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari.
Parcelele înscrise în C.F., sub A + 189 – 190 au trecut în proprietatea statului conform Decretului de expropriere nr. 339/1987, iar în tabelul anexă la decret există menţiunea că se expropriază de la proprietarul tabular P.D. Dintr-o simplă eroare materială în C.F. s-a menţionat că terenul a fost expropriat împreună cu celelalte parcele înscrise în aceeaşi carte funciară.
Pe baza contractului de donaţie nr. 1695 din 23 septembrie 1990, intervenientul P.C.O. şi-a intabulat dreptul de proprietate pentru cota de ½ parte din construcţie şi dreptul de folosinţă asupra cotei de 50/300 parte din teren. În baza ordinului nr. 2447 din 6 octombrie 1993, emis de prefect, s-a înscris dreptul de proprietate al coproprietarilor construcţiei, în cote egale, asupra terenului în suprafaţă de 300 mp, iar în urma sentinţei de partaj nr. 4808 din 6 decembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Turda, întregul imobil a revenit intervenientului.
Reclamanţii au cerut prin notificare să li se restituie în natură suprafaţa de 606 mp teren şi să li se acorde despăgubiri pentru suprafaţa de 300 mp teren proprietatea intervenientului, cerere respinsă prin dispoziţia emisă de Primarul municipiului Turda, motivat de faptul că terenul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, intrând sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Reţine instanţa de fond, că din economia prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 34 din Legea nr. 1/2000 rezultă că terenul care face obiectul procesului nu poate să facă obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că nu este ocupat cu clădiri, dar constituie calea de acces spre imobilul proprietatea intervenientului.
În privinţa cererii de intervenţie, s-a reţinut că, faţă de obiectul cererii reclamanţilor, care priveşte numai suprafaţa de teren neatribuită intervenientului, acesta nu justifică interes legitim.
Prin Decizia civilă nr. 1723 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanţi şi anulării dispoziţiei nr. 228 din 18 martie 2002 emisă de Primarul municipiului Turda.
S-a dispus restituirea către reclamanţi în natură a suprafeţei de 115 mp teren, cu nr.top. 7295/1/2 şi au fost obligaţi pârâţii la plata despăgubirilor corespunzătoare valorii terenului în suprafaţă de 491 mp, conform Legii nr. 10/2001 şi a sumei de 6.430.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au vândut numitului P.D. casa de locuit situată în Turda, edificată pe terenul înscris în C.F. Turda, nr.top. 1935, 1936, în suprafaţă de 906 mp. Terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar cota de 100/906 parte din teren s-a atribuit în folosinţă cumpărătorului, pe durata existenţei construcţiei.
Reclamanţii au cerut să le fie restituită suprafaţa de 606 mp teren. Prin dispoziţia contestată le-a fost respinsă notificarea, cu motivarea că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, însă, potrivit pct. 8.1. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, această lege are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu şi se aplică şi terenurilor situate în intravilanul localităţilor care până la intrarea în vigoare a acesteia nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece suprafaţa de 906 mp teren a trecut în proprietatea statului în baza art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 896 din 29 iunie 1981, iar de la cumpărătorul P.D. a fost expropriată doar împrejmuirea de 47 ml, fără vreo suprafaţă de teren.
Se mai reţine, că din completarea la raportul de expertiză tehnică rezultă că este liberă doar suprafaţa de 115 mp teren.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul municipiului Turda, Consiliul local al municipiului Turda şi intervenientul P.C.O.
Primarul municipiului Turda şi Consiliul local al municipiului Turda, invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arată că titlul în baza căruia terenul care face obiectul procesului a trecut în proprietatea statului îl constituie Legea nr. 58/1974 şi nu Legea nr. 4/1973, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că, potrivit art. 1.4 lit. c), capitolul II din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, problema este soluţionată în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate. Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, însă dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiilor cumpărate a fost recunoscut prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiilor şi nu a vânzătorilor.
S-a considerat că preţul construcţiei conţine şi preţul vânzării terenului şi că prevalează principiul respectării dreptului dobânditorului de bună-credinţă, în raport cu vânzătorul iniţial.
Intervenientul P.C.O., invocând art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţine că părţile au încheiat trei acte juridice: două contracte provizorii de vânzare-cumpărare, în care sunt înscrişi în calitate de cumpărători P.D. şi P.C. şi contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în formă autentică.
În primul contract este menţionat preţul de 170.000 lei, în cel de al doilea este înscris preţul de 185.000 lei, plătit integral, iar în contractul autentificat sub nr. 896 din 29 iunie 1981 este trecut în calitate de cumpărător numai P.D. şi este înscris preţul de 90.000 lei.
Susţine recurentul, că din conţinutul contractelor provizorii, în care nu există precizarea că se vinde numai construcţia, rezultă că voinţa reală a părţilor a fost de a se vinde atât casa cât şi terenul, curte şi grădină.
Terenul a trecut în proprietatea statului, în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, iar în contractul de vânzare-cumpărare autentificat s-a înscris numai construcţia, pentru că terenul era scos din circuitul civil.
Adevăratul preţ al vânzării este cel înscris în actul încheiat la data de 26 iunie 1981, de 185.000 lei, iar înţelegerea părţilor a privit atât casa, cât şi terenul.
Se mai susţine, că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, pentru că terenul nu face obiectul acestei legi. Imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al vânzării şi nu se încadrează în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001. Preluarea terenului nu a fost abuzivă şi, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, s-a făcut cu acordarea unei despăgubiri încasată de vânzători.
Analizând recursurile, în limita motivelor de nelegalitate invocate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt întemeiate.
Greşit prin hotărârea atacată s-a reţinut că suprafaţa de teren pentru care se cer măsuri reparatorii face obiectul Legii nr. 10/2001.
Articolul 8 din această lege, care delimitează sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 de cea a Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, prevede că terenurile al căror regim juridic este reglementat prin actele normative privind reconstituirea dreptului de proprietate în materia fondului funciar nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Terenul care face obiectul notificării, aferent construcţiei vândută de intimaţii-reclamanţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896 din 29 iunie 1981, a trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 şi nu în baza art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, cum greşit s-a reţinut prin hotărârea atacată.
În caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, cu plata unei despăgubiri care se stabilea conform dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, cum este cazul în speţă, a fost stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiilor, pentru care este prevăzut dreptul de a obţine titluri de proprietate.
În acest sens, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor".
Textul prevede în alin. (4) că dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile, iar art. 23 dispune în alin. (21), introdus prin titlul IV art. I pct. 4 din Legea nr. 247/2005 „În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă".
Prin urmare, dacă Legea nr. 18/1991 anterior modificării prin Legea nr. 247/2005 stabilea dreptul dobânditorului construcţiei de a obţine titlu de proprietate pentru terenul atribuit în folosinţă, prin art. 23 (21) din legea republicată este stabilită vocaţia dobânditorului construcţiei de a dobândi drept de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren care a făcut obiectul convenţiei.
În raport cu textele citate, în prezenta cauză regimul juridic al terenului aferent construcţiei, în suprafaţă de 906 mp, fiind reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa instanţei de fond.
De altfel, potrivit actelor depuse la dosar la instanţa de recurs, atât recurentul P.C.O., cât şi intimatul A.G.T. au formulat cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate, înregistrate la Primăria municipiului Turda, conform Legii nr. 247 din 22 iulie 2005.
Pentru considerentele expuse, se vor admite recursurile, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ. va fi casată Decizia atacată şi se va respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Primarul municipiului Turda, Consiliul local al municipiului Turda şi intervenientul P.C.O.
Casează Decizia civilă nr. 1723 A din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Respinge apelul declarat de reclamanţii A.G.T. şi I.S.B. împotriva sentinţei civile nr. 287 din 25 martie 2003 a Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2835/2004. Civil. Actiune în constatarea... | ICCJ. Decizia nr. 2763/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
