ICCJ. Decizia nr. 2784/2004. Civil. Anulare certificat de mostenitor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2784
Dosar nr. 10459/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamanta G.G.F.G., prin mandatar S.E., a chemat în judecată pe pârâţii C.P.I., C.P.I.V. şi L.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună „rectificarea , modificarea sau anularea parţială" a certificatului de moştenitor nr. 392 din 27 mai 1972, eliberat în urma decesului lui C.G.P., decedat la 12 mai 1969, fiul din altă căsătorie al defunctului său soţ C.G., decedat în anul 1966. S-a motivat acţiunea, neîncadrată în drept, prin împrejurarea că în mod eronat a fost înscrisă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului o suprafaţă de teren arabil (1 ha, 1600 mp) şi de curte (300 mp), deşi din anul 1962 figura în rolul agricol al reclamantei, care s-a şi înscris cu această suprafaţă în CAP Simian, jud. Mehedinţi. Prin precizarea din faţa instanţei, consemnată în scris, reclamanta a menţionat că a luat cunoştinţă despre certificatul de moştenitor atacat la începutul anilor 1990, când s-a pus problema retrocedării proprietăţilor agricole.
Prin întâmpinare, pârâţi-copiii, respectiv soţia supravieţuitoare a defunctului C.P. au solicitat respingerea acţiunii, învederând că, aşa cum s-a constatat şi prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, reclamanta a dobândit prin testament numai uzufructul viager al unor terenuri ce au aparţinut defunctului C.G., nuda proprietate revenind autorului lor.
Prin sentinţa civilă nr. 4818 din 16 octombrie 2003, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia ridicată din oficiu şi a respins ca prescrisă acţiunea în anularea certificatului de moştenitor.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 236 din 23 februarie 2004 pronunţată de Curtea de apel Craiova, care a respins apelul declarat de reclamantă. A reţinut instanţa de apel că modul de soluţionare a excepţiei de către instanţa de fond a fost corect, în raport cu dispoziţiile art.3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, certificatul de moştenitor neatestând, de altfel, dreptul de proprietate, ci numai calitatea de moştenitor a celor trei pârâţi, calitate necontestată de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii în termen legal reclamanta prin mandatar a declarat recurs. Se susţine în esenţă că hotărârea conţine motive străine de natura pricinii şi contradictorii, aşa-numita mărturisire reţinută de ambele instanţe nefiind determinată pentru stabilirea momentului la care reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor atacat, dovadă fiind şi titlul de proprietate emis în anul 1993 pe numele tuturor părţilor litigante. A susţinut că interesul anulării certificatului de moştenitor rezidă în folosirea lui ca probă de către pârâţi într-un alt litigiu şi în faptul că inexactităţile conţinute în certificatul de moştenitor întocmit în anul 1967 de pe urma defunctului său soţ (menţionarea unor terenuri care nu se mai găseau în patrimoniul defunctului, fiind predate la CAP şi indicarea eronată a existentei unei case de cărămidă, când în realitate casa era de bârne) s-au resfrânt şi asupra celui din 1972 eliberat pârâţilor. S-a mai precizat în cererea de recurs şi în notele scrise că reclamanta are o pregătire şcolară sumară şi s-a aflat în eroare cu privire la întrebarea instanţei de fond.
Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa casării celor două hotărâri şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Iar conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care părţile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat, judecătorul le va da îndrumări cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în proces.
În speţă, Curtea constată că instanţele şi-au încălcat obligaţia de a avea un rol activ în aflarea adevărului în cauză [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.], astfel că a devenit incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anterior menţionat.
Din lucrările dosarului rezultă că reclamanta, terţ faţă de certificatul de moştenitor nr. 392/1972 eliberat în favoarea pârâţilor, contestă exactitatea acestuia în privinţa masei succesorale, care nu ar fi trebuit să includă anumite terenuri, despre care afirmă că nu se găseau în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, ci se găseau înscrise în CAP Simian pe numele defunctului său soţ. Ca atare, după intrarea în vigoare a Legii Fondului funciar, ar fi fost şi ea îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, alături de pârâţi (ceea ce s-a întâmplat prin emiterea în anul 1993 a unui titlu de proprietate, contestat în prezent de pârâţi într-un litigiu).
Conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, ceea ce se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Noţiunea de „anulare" folosită în acest text nu este identică cu cea generală din materia actelor juridice, pentru a avea influenţă inclusiv sub aspectul prescripţiei extinctive, invocată greşit în speţă din oficiu de instanţă.
Prin acţiunea promovată, reclamanta urmăreşte apărarea unui drept real propriu, asemănător acţiunii în revendicare. Ca atare, o asemenea acţiune, cu atât mai mult cu cât este formulată de un terţ, este imprescriptibilă.
De aceea, data la care reclamanta a cunoscut despre existenţa şi conţinutul acestui certificat de moştenitor nu are relevanţa pe care ambele instanţe i-au acordat-o.
Ca atare, în speţă nu opera prescripţia extinctivă, excepţia greşit admisă de instanţa de fond şi menţinută în apel. Se impune desfiinţarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a acţiunii, ocazie cu care se vor administra probe pertinente şi concludente pentru lămurirea situaţiei terenurilor pretinse şi incluse în certificatul de moştenitor atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.G. împotriva deciziei nr. 236 din 23 februarie 2004 a Curţii de apel Craiova.
Casează această decizie, precum şi sentinţa nr. 4818 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2763/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2664/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
