ICCJ. Decizia nr. 2805/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2805/2004
Dosar nr. 2152/2003
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la 20 septembrie 2001, Tribunalul Alba, reclamanta B.O. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Alba Iulia, solicitând ca prin sentinţă să se dispună anularea deciziei emisă de aceasta privind respingerea cererii sale de retrocedare în natură a imobilului situat în Aiud, înscris în C.F. nr. 10199; pe cale de consecinţă s-a solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este moştenitoarea fostului proprietar al imobilului, O.I., de la care a fost naţionalizat în anul 1948. Clădirea se compunea dintr-o brutărie, magazin şi spaţii de locuit, acestea din urmă fiindu-i restituite reclamantei prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pârâta a răspuns negativ notificării reclamantei vizând restituirea în natură a imobilului, această soluţie contravenind, în opinia exprimată prin acţiune, prevederilor Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Alba, pe baza probatoriilor administrate, a pronunţat sentinţa civilă nr. 871 din 3 octombrie 2002 prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa a reţinut că restituirea în natură a spaţiilor ce au constituit brutăria şi magazinul nu este posibilă, reclamanta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 deoarece:
- naţionalizarea s-a făcut cu respectarea, sub toate aspectele, a prevederilor Legii nr. 119/1948;
- bunul în litigiu face parte din patrimoniul pârâtei, privatizată integral, cu respectarea dispoziţiilor legale, încă din anul 1998.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 220 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, solicitând în principal casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru ca aceasta să se pronunţe asupra fondului apărărilor sale; în subsidiar s-a solicitat modificarea deciziei şi pe fond admiterea contestaţiei.
Au fost invocate în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanta-recurentă susţinând în esenţă că:
- instanţele au încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi dispoziţiile Legii nr. 119/1948, omiţând să observe susţinerile sale privind nevalabilitatea naţionalizării;
- „nu s-a ţinut cont de probe importante de la dosarul cauzei care erau hotărâtoare pentru soluţionarea legală a litigiului";
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Este de relevat în primul rând că ambele instanţe, şi îndeosebi cea de apel, au analizat apărările reclamantei, respingându-le argumentat şi cu o motivare convingătoare.
În raport de probatoriile administrate au fost stabilite în mod corect cele două coordonate fundamentale ale cauzei:
- spaţiile de producţie şi comerţ au fost naţionalizate cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/1948, nici măcar reclamanta neputându-se referi la o cauză de nulitate, în afara caracterului „retrograd" al acestui act normativ;
- în consecinţă, spaţiile în litigiu s-au aflat în mod legal în patrimoniul societăţii pârâte, privatizată încă din anul 1998.
Pe aceste premise corect stabilite, instanţele au concluzionat, fără a încălca prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi cu luarea în considerare a probatoriilor administrate, că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 însă nu printr-o restituire în natură a imobilului că prin măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de acest act normativ.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins, ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.O. împotriva deciziei civile nr. 220 A din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2861/2004. Civil. Anulare certificat... | ICCJ. Decizia nr. 2769/2004. Civil. Contestatie Lg. 10/2001.... → |
|---|
