ICCJ. Decizia nr. 2991/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2991
Dosar nr. 9395/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5177 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vîlcea a respins excepţia cu privire la autoritatea de lucru judecat, invocată de pârât şi a respins, totodată, acţiunea formulată de reclamantul M.V. împotriva pârâtului Municipiul Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâtul, că terenul proprietatea sa, în suprafaţă de 2 ha, amplasat în zona Ostroveni, tarlaua 74, parcela 1690/9 a devenit intravilan la data de 29 septembrie 2000, când s-a aprobat planul urbanistic general al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Prin titlul de proprietate nr. 491/4446 din 25 octombrie 1995, reclamantul a devenit proprietar asupra unei suprafeţe de 2 ha teren, situat în extravilanul satului Ostroveni.
Prin planul urbanistic general al Municipiului Râmnicu Vâlcea, avizat de H.C.L. nr. 4 din 28 ianuarie 1998, zona Ostroveni a devenit cartierul Ostroveni, fiind inclusă în intravilanul Municipiului Râmnicu Vâlcea, impozitarea reclamantului pentru terenul deţinut în intravilan în anul 1999 făcându-se în mod corect.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 367/A din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Instanţa de apel a înlocuit motivarea sentinţei, reţinând că acţiunea în constatare cu care reclamantul a investit prima instanţă are ca obiect stabilirea unei situaţii de fapt, şi anume data la care terenul proprietatea sa funciară a primit o altă încadrare în clasificarea terenurilor.
Potrivit prevederilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin urmare, dispoziţia art. 111 C. proc. civ. nu poate fi folosită pentru constatarea unei situaţii de fapt.
A mai constatat instanţa de apel că, deşi prima instanţă a respins acţiunea pentru alte considerente decât cele reţinute de instanţa de apel, hotărârea de respingere a cererii reclamantului este legală în esenţa ei, astfel încât examinarea motivelor invocate de apelant nu apare ca utilă cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul arată că Decizia este nelegală deoarece s-a făcut o greşită aplicare a legii. Instanţa de apel nu a avut în vedere art. 46, art. 65, art. 68 şi art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului şi nu a avut în vedere că planul urbanistic general al Municipiului Râmnicu Vâlcea a fost aprobat în februarie 2000.
S-a mai arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 111 C. proc. civ., în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei să se pronunţe dacă Legea nr. 350/2001 a fost aplicată corect.
Criticile formulate fac posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că terenul proprietatea sa, a devenit intravilan la data de 29 februarie 2000, dată la care s-a aprobat planul urbanistic general al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Interesul promovării acţiunii a fost justificat prin faptul că şeful autorităţii financiare locale susţine că terenul a devenit intravilan la data de 29 februarie 1998.
Reclamantul nu şi-a precizat ulterior acţiunea, în sensul celor susţinute prin cererea de declarare a recursului.
Aşadar, instanţele au fost investite să se pronunţe asupra unei cereri prin care s-a solicitat constatarea unei anumite situaţii de fapt.
Or, conform art. 111 C. proc. civ., partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Prin urmare, apreciind că reclamantul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., deoarece a solicitat constatarea unui fapt şi nu existenţa sau inexistenţa unui drept, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală.
Faţă de cele arătate, recursul se va privi ca nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 367/A din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2999/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
