ICCJ. Decizia nr. 3027/2004. Civil. Declinare competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3027/2004
Dosar nr. 1879/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Deliberând asupra chestiunii competenţei materiale de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE împotriva pârâtului B.I.G., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 239, pronunţată la 20 decembrie 2001, Tribunalul Vrancea a admis în parte contestaţia formulată de B.I.G. împotriva MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE care a fost obligat la plata sumei de 49 463 062 lei.
Prin Decizia nr. 269/ R pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, la 5 martie 2002, această sentinţă a rămas definitivă constatându-se nulitatea recursului declarat de MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, hotărârea primei instanţe fiind ulterior pusă în executare.
Prin Decizia nr. 2144, pronunţată de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie la 26 mai 2003, în dosarul nr. 4581/2003, a fost admis recursul în anulare declarat în aceeaşi cauză, fiind casate hotărârile date anterior, iar pe fond acţiunea a fost respinsă.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus „restabilirea situaţiei anterioare executării" hotărârilor casate.
La 26 noiembrie 2003, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE a formulat o acţiune intitulată „cerere în pretenţii" prin care solicita „restabilirea situaţiei anterioare executării" sentinţei nr. 239/2001 şi a deciziei nr. 269/R/2002 prin obligarea lui B.I.G. la restituirea sumei de 54 617 562 lei care a format obiectul primului proces.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut ca pârâtul să fie obligat şi la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumelor de 5 154 500 lei şi respectiv de 8 500 lei.
Ca temei legal al acţiunii reclamantul a indicat prevederile art. 993 şi următoarele C. civ., referitoare la plata nedatorată, precum şi dispoziţiile art. 112 – art. 114 şi respectiv art. 4041- art. 4043 C. proc. civ.
Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia civilă cu numărul de dosar 1474/C/2003.
Întrucât prin sentinţa civilă nr. 65, pronunţată la 18 februarie 2004, instanţa astfel sesizată a declinat competenta de soluţionare a acţiunii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceeaşi cauză a fost ulterior înregistrată pe rolul secţiei civile a acestei Curţi cu numărul de dosar 1879/2004.
La termenul de la 23 aprilie 2004, Curtea a pus din oficiu în discuţie chestiunea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii, aspect asupra căruia a rămas în pronunţare.
Este de menţionat că deşi legal citat pentru acel termen reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE nu a fost prezent.
În ceea ce îl priveşte pârâtul B.I.G. nu a exprimat un punct de vedere referitor la chestiunea supusă dezbaterii, dar a solicitat respingerea acţiunii, sens în care a depus în dosar si două cereri scrise.
Având a se pronunţa asupra chestiunii prealabile supuse dezbaterii, Curtea reţine că soluţionarea cererilor prevăzute de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., care au ca obiect restabilirea situaţiei anterioare executării, constituie o prerogativă a „instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
Această sintagmă se referă în mod evident la instanţa care a soluţionat în fond litigiul iniţial, adică litigiul în care au fost pronunţate hotărârea sau hotărârile a căror desfiinţare justifică întoarcerea executării.
O asemenea interpretare se impune atât pentru considerente de ordin raţional, cât şi prin analogie cu prevederile art. 4042 alin. (2) C. proc. civ., nefiind de conceput instituirea unor mecanisme procedurale diferite pentru soluţionarea unor cereri care au o natură identică.
În acelaşi sens este de amintit că în cauza de faţă instanţele au fost investite printr-o acţiune ce derivă din litigiul anterior a cărui soluţionare s-a făcut în prima instanţă de Tribunalul Vrancea, potrivit competentei materiale speciale prevăzute de art. 2 pct.1 lit. b1) C. proc. civ.
Declinarea competentei de soluţionarea a cauzei este prin urmare lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât această Curte, investită fiind cu soluţionarea recursului în anulare, a făcut deja aplicarea art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., dispunând expres „restabilirea situaţiei anterioare executării".
În speţă, reclamantul nu a precizat motivele pentru care o nouă cerere, având acelaşi obiect, a fost formulată în cauza de faţă.
Identificarea şi analizarea acelor motive, verificarea respectării de către reclamant a condiţiilor restrictive prevăzute de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., ca şi eventuala incidenţă în cauză a autorităţii de lucru judecat constituie chestiuni pe care numai Tribunalul Vrancea, ca instanţă legal investită şi având o astfel de competenţă materială, le poate, în mod legal aborda.
Aşa fiind, Curtea urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea făcând aplicarea art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi pe pârâtul B.I.G. în favoarea Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 304/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
