ICCJ. Decizia nr. 304/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 304.
Dosar nr. 2250/2004
Şedinţade la 23 aprilie 2004
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată de T.V., înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, în urma disjungerii dispuse în dosarul nr. 2609/2003, s-a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu S.N. T.R. S.A. să se constate nulitatea clauzelor actului adiţional la contractul colectiv de muncă din 2000 până în decembrie 2002, privind plăţile compensatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 2312 din4 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia litigii şi conflicte de muncă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Această hotărâre a fost luată în raport de prevederile art. 68 lit. b) şi art. 72 din Legea nr. 168/1999, în sensul cărora cererile referitoare la soluţionareaconflictelor de drepturi sunt decompetenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
La rândulsău Tribunalul Bucureşti s-a declarat necompetent să soluţioneze pricina, astfel că prin sentinţa civilă nr. 853 din 27 februarie 2004 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului iniţiat de T.V. în contradictoriu cu S.N. T.R. în favoarea Tribunalului Gorj. A fost stabilită competenţa acestei instanţe, în raport de domiciliul reclamantei, avându-se în vedere prevederile exprese în acest sens ale Codului muncii, în vigoare la data sesizării instanţei aprobat prin Legea nr. 53/2003, care cuprinde alte prevederi în materie de competenţă faţă de legea anterioară.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă, prin sentinţa la care s-a făcut referire, Tribunalul Bucureşti a înaintat cauza acestei instanţe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., în vederea stabilirii instanţei competente să soluţioneze pricina de faţă;
În soluţionarea conflictului de competenţă Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 C. muncii, în vigoare la data sesizării instanţei, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform coduluide procedură civilă alin. (1).
Alin.(2) al aceluiaşi text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz sediul.
Aşadar, competenţa materială aparţine în primă instanţă tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1 C. proc. civ., iar competenţa teritorială aparţine instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin. (2) al textului redat.
Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speţă se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999 cât şi având în vedere prevederile art. 298 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia „pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziţii contrare". Cum dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 avute în vedere de Tribunalul Gorj sunt contrare Codului Muncii, rezultă că acestea au fost abrogate implicit.
În raport de cele arătate, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei, înfavoarea Tribunalului Gorj, în raza căruia de activitate îşi are domiciliul reclamanta.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 alin. (2) şi urm. C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre soluţionare instanţei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a conflictului de muncă dintre T.V. şiS.N. T.R. S.A., în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2004. Civil. Declinare competenta. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 300/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
