ICCJ. Decizia nr. 3151/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3151
Dosar nr. 8991/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 4 august 2003, reclamanta O.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Alexandria anularea dispoziţiei nr. 202 din 8 iulie 2003 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor prin echivalent pentru imobilul-depozit de unelte şi piese agricole situat în Alexandria.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul respectiv a aparţinut soţului său, O.I., fiind expropriat în anul 1948, fiind ridicate şi 38 vagoane cu piese şi unelte agricole.
Prin dispoziţia nr. 202 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Alexandria a fost respinsă notificarea reclamantei prin care aceasta solicita despăgubiri pentru imobilul menţionat anterior, cu motivarea că nu şi-a dovedit dreptul de proprietate.
La termenul de judecată din 20 octombrie 2003 reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat măsuri reparatorii numai pentru cele 38 de vagoane cu piese şi unelte agricole.
Prin sentinţa civilă nr. 676 din 10 noiembrie 2003, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, obligaţie ce îi revenea conform art. 1169 C. civ. şi nici dovada că bunurile solicitate se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând soluţia pentru faptul că instanţa de fond nu a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice pentru a se evalua utilajele şi că în mod greşit a respins acţiunea, câtă vreme s-a făcut dovada cu martori că utilajele au existat.
Prin Decizia civilă nr. 284/A din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În motivarea soluţiei s-a arătat că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei, reţinându-se însă cu totul alte considerente decât cele avute în vedere de către instanţa de fond.
Astfel, s-a reţinut că reclamanta a solicitat în notificarea adresată primăriei acordarea de despăgubiri pentru depozitul de piese şi unelte agricole, optând deci pentru măsuri reparatorii, situaţie în care erau incidente în cauză prevederile art. 36, art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor dispoziţii legale, notificarea trebuia adresată prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul preluat abuziv, pârâta nefiind în măsură să acorde despăgubiri în cazul de faţă.
Prin urmare, notificarea fiind formulată în termenul prevăzut de lege, reclamanta trebuie să se adreseze prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul pentru soluţionarea notificării sale.
Instanţa de apel a mai reţinut în considerente că şi în situaţia în care s-ar aprecia că notificarea a fost adresată corect primăriei, soluţia de respingere a cererii reclamantei este corectă, câtă vreme obiectul notificării l-a constituit doar depozitul de piese şi unelte agricole, iar dispoziţia contestată a soluţionat notificarea doar sub acest aspect, cererea de măsuri reparatorii pentru piesele şi utilajele din depozit fiind făcută direct în faţa instanţei, situaţie în care este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Cât priveşte depozitul de piese şi unelte agricole, corect s-a reţinut de către unitatea notificată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care s-au solicitat despăgubiri.
Împotriva deciziei nr. 284/A din 17 februarie 2004 a declarat recurs reclamanta O.N., invocând ca motive de recurs încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Primul motiv de recurs invocat este acela că în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că primăria nu era obligată să soluţioneze notificarea, atâta timp cât reclamanta a solicitat retrocedarea în natură, despăgubirile fiind solicitate prin cererea precizatoare, primăria având deci obligaţia să soluţioneze cererea (cum a şi procedat de altfel).
Al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea soluţiei sub aspectul menţinerii dispoziţiei primăriei, deşi proba testimonială coroborată cu înscrisurile depuse la dosar fac dovada că bunurile revendicate au fost preluate abuziv de stat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Obiectul notificării adresată de către reclamantă Primăriei municipiului Alexandria l-a constituit depozitul de piese şi unelte agricole, dispoziţia nr. 202 din 8 iulie 2003 soluţionând notificarea doar sub acest aspect, prin respingerea cererii de despăgubiri pentru imobilul menţionat.
Atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul pentru care a solicitat despăgubiri, dispoziţia emisă de primărie este legală şi temeinică.
Pe de altă parte, cererea de acordare a măsurilor reparatorii cu privire la piesele şi utilajele din depozit a fost făcută de reclamantă direct în faţa instanţei de judecată, prin precizarea de acţiune din 20 octombrie 2003. Ori, o asemenea cerere este inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Deşi reclamanta a precizat în notificare că au făcut obiectul naţionalizării şi cele 38 vagoane de piese şi unelte agricole, nu a solicitat expres prin notificare despăgubiri şi pentru acestea.
Mai mult, prin contestaţia adresată instanţei de judecată, reclamanta nu s-a plâns şi de faptul că primăria nu ar fi analizat notificarea şi sub aspectul cererii sale privitoare la bunurile mobile, respectiv utilajele şi piesele agricole.
Pentru considerentele expuse anterior şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O.N. împotriva deciziei nr. 284/A din 17 februarie 2004 a Curţii Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2004. Civil. Notare somatie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3208/2004. Civil. Repunere în termen. Recurs → |
|---|
