ICCJ. Decizia nr. 3045/2004. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3045
Dosar nr. 9177/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1293 din 4 decembrie 2003, Judecătoria Gura Humorului a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta B.E. şi cererea de intervenţie în favoarea acesteia formulată de fiul său D.C., dispunând evacuarea pârâţilor C.C.S. şi C.I. din imobilul, casă de locuit situat în satul Corlata, comuna Drăgoieşti judeţul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că reclamanta a dovedit că este proprietara imobilului din litigiu, că imobilul a făcut obiectul convenţiei intervenite între intervenient şi pârâţi, cu valoarea de promisiune de vânzare cumpărare, neopozabilă reclamantei şi că pârâţii ocupă fără drept, locuinţa deoarece convenţia lor cu fiul reclamantei nu a fost validată până în prezent.
Curtea de Apel Suceava, cu Decizia nr. 503 din 4 martie 2004 a admis apelul părţilor, a schimbat sentinţa civilă nr. 1293/2003, în sensul respingerii ca rămase fără obiect a acţiunii în evacuare, şi a cererii de intervenţie ca nefondată.
În motivarea deciziei, se reţine că în prezent pârâţii nu mai locuiesc în imobil, că în realitate părţile îşi dispută proprietatea şi nu folosinţa acestuia, situaţie ce trebuie rezolvată într-un alt cadru procesual.
Au declarat recurs, reclamanta şi fiul acesteia, în calitate de intervenient.
Criticile formulate cu privire la Decizia recurată nr. 503/2004 se referă la faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont că pârâţii i-au dat intervenientului să consume băuturi alcoolice până a ajuns într-o stare avansată de ebrietate, plătindu-i acestuia patru milioane lei pentru proprietatea sa.
Recurenta nu poate accepta motivarea instanţei de apel şi consideră că acţiunea sa era admisibilă, atâta vreme cât ea este proprietara locuinţei.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel din cuprinsul acţiunii, dar şi din susţinerile părţilor, părţile îşi dispută dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu şi nu folosinţa acestuia.
Acţiunea de evacuare a pârâţilor se întemeiază pe calitatea de proprietară a reclamantei, iar pârâţii nu au calitate de chiriaşi sau toleraţi, ei pretinzând la rândul lor că au dobândit proprietatea de la fiul reclamantei, care este adevăratul proprietar, conform unei convenţii.
După cum este cunoscut, evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă raporturilor de locaţiune sau ocupării abuzive a unui imobil, ori în speţă părţile pretind că sunt proprietari şi atunci acţiunea în evacuare nu este admisibilă, urmând ca litigiul să-l rezolve pe calea acţiunilor specifice.
Adeverinţele nr. 5235 din 6 octombrie 2003 şi nr. 6589 din 11 noiembrie 2003 eliberată de Primăria Drăgoieşti, lămureşte situaţia imobilului, arătând că reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol vol.2 poz.99 sat Corlata cu o casă, iar pârâţii în vol.1 poz.15 sat Corlata, deci cu imobile diferite; că pârâţii au cumpărat casa de la proprietarul D.C., acesta construind-o pe izlazul comunei, fără autorizaţie.
Instanţa de fond, deşi reţine o atare situaţie, admite în mod greşit acţiunea în evacuare, bazată numai pe declaraţia intervenientului că ar fi vândut casa care era proprietatea mamei sale, reclamanta, fără a se face dovada proprietăţii cu acte, de aceasta.
De altfel, la dosar a fost depusă sentinţa civilă nr.927/7 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1069/2004 a Tribunalului Suceava prin care actualei recurente i s-a respins o altă acţiune, „posesorie" îndreptată împotriva aceloraşi părţi. Din declaraţiile a cinci martori audiaţi în acel proces, s-a reţinut că reclamanta nu a stăpânit niciodată imobilul din litigiu.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate, o altă acţiune, „posesorie" îndreptată împotriva aceloraşi părţi. Din declaraţiile a cinci martori audiaţi în acel proces, s-a reţinut că reclamanta nu a stăpânit niciodată imobilul din litigiu.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanta B.E. şi de intervenientul D.C. împotriva deciziei nr. 503 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2004. Civil. Contestatie deciziei de... | ICCJ. Decizia nr. 3066/2004. Civil → |
|---|
