ICCJ. Decizia nr. 3042/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3042
Dosar nr. 9111/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3476 din 18 decembrie 2003, Judecătoria Caracal, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta C.F., împotriva pârâtei V.M., a obligat-o pe pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 0,50 ha., situat în extravilanul comunei Băbiciu judeţul Olt, în T 35 P 57.
Curtea de Apel Craiova, cu Decizia nr. 478 din 15 martie 2004 a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, constatând că deşi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 66.4000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei, aceasta nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de Legea nr. 146/1997.
Aceeaşi pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei menţionate, considerând-o criticabilă deoarece nu i s-a acordat un termen pentru lipsă de apărare, deşi depusese o cerere în acest sens, şi dorea să depună acte din care să rezulte că mai există un proces în care se contestă chiar titlul de proprietate al reclamantei, care ar fi condus la suspendarea judecăţii apelului.
Recurenta consideră că instanţa observând neplata taxei judiciare de timbru era obligată să mai acorde un termen de judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, taxa se depune odată cu cererea de recurs.
În speţă recurenta nu a respectat acest text, iar instanţa de apel a respectat alineatul următor al articolului şi prin citaţia pentru primul termen de judecată i-a pus în vedere acestuia suma cu care trebuia timbrată cererea.
Aceasta trebuia ca odată cu cererea pentru lipsă de apărare să trimită taxa judiciară de timbru, ceea ce n-a făcut, care era o sumă modică de 66.400 lei plus timbru judiciar de 1.500 lei, astfel că în lipsa timbrajului, în proces nu se poate discuta nici o altă cerere.
Pe de altă parte, potrivit art. 156 C. proc. civ., instanţa „va putea" da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
După cum este de observat, legiuitorul dă instanţei dreptul de a analiza temeinicia unei cereri pentru lipsă de apărare, în cazul în care este temeinic justificată, putând, deci nefiind obligată să acorde un asemenea termen.
Cererea apelantei de la acea dată (fila 7 dosar apel) nu este în nici un fel justificată şi motivată, cu atât mai mult cu cât aceasta depunând apelul la data de 14 ianuarie 2004 până la 15 martie 2004, primul termen de judecată având suficient timp, pentru angajarea unui apărător şi pentru timbrarea cererii.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta V.M. împotriva deciziei nr. 478 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2930/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
