ICCJ. Decizia nr. 3066/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3066Dosar nr. 7648/2004
Şedinţa publică din 18 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 decembrie 2001, reclamantul O.C.V. a chemat în judecată Primăria comunei Padeş, judeţul Gorj, revendicând două suprafeţe de teren de 3600 mp şi 735 mp, situate în comuna Padeş.
Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr. 1012 din 9 aprilie 2002, a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 195 din 19 iunie 2003, a respins acţiunea cu motivarea că procedura prealabilă impusă de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită, dar că reclamantul nu a prezentat acte prin care să facă dovada că mama sa (al cărei succesor este) a avut în proprietate vreunul din cele două terenuri aflate în litigiu. Pe terenul în suprafaţă de 3600 mp a fost amenajat un stadion al localităţii, iar pe terenul de 735 mp a fost edificată construcţia postului de poliţie din comună.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 420 din 5 decembrie 2003, a respins apelul declarat de reclamant, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, invocate prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul susţinând, în esenţă, că acţiunea trebuia admisă pe baza probelor ce au fost administrate.
Recursul nu este întemeiat.
Adresându-se justiţiei, reclamantul avea obligaţia să-şi dovedească pretenţiile, dar, pe parcursul procesului, nu a reuşit să probeze temeinicia acţiunii ce a formulat-o.
Astfel, reclamantul nu a probat prezenta cu acte doveditoare din care să rezulte amplasamentul celor două suprafeţe de teren menţionate în acţiune, pentru ca instanţa să poată aprecia dacă parcela de teren mai întinsă se regăseşte în perimetrul stadionului din localitate.
Referitor la terenul pe care se află edificată clădirea postului de poliţie, actele depuse la dosar atestă că a fost preluat de la unchii reclamantului, care au primit teren în compensaţie într-un sat vecin.
Actele depuse de părţi şi martorii ascultaţi în cursul judecăţii în primă instanţă nu confirmă existenţa unor situaţii care să-l îndreptăţească pe reclamant, potrivit Legii nr. 10/2001, nici la restituirea în natură a celor două terenuri şi nici la măsuri reparatorii prin echivalent.
Mai mult, în cursul procesului, reclamantul a arătat că cele două terenuri în suprafaţă de 3600 mp şi de 735 mp ar fi fost primite zestre de la mama sa, dar nu a depus dovezi în acest sens, pentru ca ulterior să arate că terenurile au fost proprietatea bunicului său. Or, mama reclamantului a avut şase fraţi şi nu a avut loc vreun partaj succesoral.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă aşa încât soluţia de respingere a acţiunii are temei în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Decizia instanţei de apel, de asemenea, a fost pronunţată în acord cu dovezile administrate şi cu aplicarea corectă a legii, aşa încât recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.C.V. împotriva deciziei nr. 420 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2951/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
