ICCJ. Decizia nr. 309/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 309
Dosar nr. 9113/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2003 la Judecătoria Sighetu Marmaţiei, reclamanta V.M. a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând ca acesta să fie obligat să-i predea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 18.757 mp, înscris în C.F. nr.1899, nr.top 1599, situat în Sighetu Marmaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului revendicat, dreptul de proprietate fiindu-i reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Pârâtul a ocupat fără drept acest teren şi refuză să-l predea reclamantei.
Acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia autorităţii lucrului judecat.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică şi s-au depus înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 2945 din 7 octombrie 2003, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a soluţionat cauza în sensul respingerii acţiunii. S-a reţinut că, în şedinţa publică din 30 septembrie 2003, reclamanta şi-a modificat acţiunea iniţială, arătând că revendică un alt teren, respectiv cel învecinat cu Ţ.I., M.I., G.A., O.V. şi I.M., teren identificat în expertiză cu alt număr topografic, respectiv 1647/1/1. De asemeni, s-a reţinut că terenul revendicat prin acţiunea iniţială nu se află în folosinţa pârâtului, astfel că acţiunea apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, înregistrat la data de 24 noiembrie 2003 şi motivat la data de 4 februarie 2004.
Făcând aplicarea prevederii art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a examinat cauza pe baza motivelor şi apărărilor formulate la instanţa de fond, pronunţând Decizia nr. 264/A din 6 februarie 2004 prin care a respins apelul, menţinând soluţia instanţei de fond şi însuşindu-şi argumentaţia acesteia.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj a declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta critică soluţiile instanţelor de fond şi respectiv de apel pentru nelegalitate, susţinând că i s-a respins nejustificat proba cu martori solicitată, contestând concluziile expertizei tehnice şi arătând că nu a înţeles să-şi modifice acţiunea care are ca obiect revendicarea terenului cu nr.top 1599.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta a indicat ca obiect al acţiunii sale în revendicare terenul de 18.757 mp, înscris în C.F. nr.1899, nr.top 1599 pentru care a depus un extras de C.F. din care rezultă că acesta constituie proprietatea sa, fiind redobândit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pentru identificarea terenului s-a efectuat, la cererea reclamantei, o expertiză tehnică de către ing. S.M. care, după verificarea hărţii cadastrale şi a schiţei de dezmembrare vizată de OCOT cu nr. 1605/1998 şi după efectuarea măsurătorilor în teren a concluzionat că, dată fiind „necorespondenţa dintre harta cadastrală şi suprafaţa de teren rezultată din măsurători, neconcordanţa dintre poziţia vecinilor şi corespondenţa cu numerele topografice de pe hartă, diferenţa de suprafaţă şi de contur dintre terenul măsurat şi parcela cu nr.top 1647/1/1" nu poate să spună că terenul măsurat este parcela de teren cu acest nr.top din C.F. 1821. Aceasta în condiţiile în care parcela menţionată a fost indicată de părţi ca fiind parcela în litigiu (care are alt nr.top, respectiv 1599 şi un alt număr de C.F. 1899).
La termenul din 30 septembrie 2003, reclamanta, prin avocat, a contestat expertiza, arătând că aceasta nu a lămurit obiectul litigiului şi a solicitat refacerea ei.
Instanţa, din oficiu, i-a cerut reclamantei, care era prezentă să indice vecinii parcelei pe care o revendică, situaţie în care aceasta a solicitat audierea lor pentru confirmarea identităţii parcelei.
Instanţa de fond a respins toate cererile, atât de audiere a martorilor, cât şi de refacere a expertizei şi, reţinând că reclamanta şi-a modificat acţiunea, revendicând alt teren decât cel menţionat prin cererea scrisă, a respins acţiunea.
Instanţa de apel a menţinut soluţia, cu aceleaşi argumente.
Împrejurarea că reclamanta a indicat ca vecini ai parcelei pe care o revendică prin acţiune persoanele menţionate în raportul de expertiză ca fiind vecini ai parcelei identificate cu nr.top 1647/1/1 nu poate fi interpretată ca o modificare de acţiune, atâta vreme cât reclamanta nu şi-a exprimat o astfel de poziţie în mod clar şi în condiţiile în care chiar expertul a arătat că nu poate susţine cu certitudine că terenul măsurat, având aceşti vecini este alt teren decât cel pretins prin acţiune, respectiv că este parcela cu nr.top 1647/1/1 şi nu parcela cu nr.top 1599.
În consecinţă, instanţele au greşit, astfel că urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa Decizia instanţei de apel şi a trimite cauza spre rejudecarea apelului [art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.].
Instanţa de trimitere va examina cauza în raport de obiectul indicat prin cererea scrisă a reclamantei, administrând probe necesare şi utile pentru stabilirea stării de fapt şi aflarea adevărului, respectiv va audia martori şi va dispune refacerea expertizei tehnice pentru identificarea terenului revendicat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 264/A din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2004. Civil. CONFLICT NEGATIV DE... | ICCJ. Decizia nr. 7737/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
