ICCJ. Decizia nr. 7737/2004. Civil. Contestaţie legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7737
Dosar nr. 11184/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la 26 noiembrie 2002, D.N. şi D.M. au contestat dispoziţia nr. 7174/2002, emisă de intimata Primăria Municipiului Ploieşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa instanţa să dispună anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 425,39 mp situat în Ploieşti.
În motivare au arătat că în anul 1983 au donat locuinţa şi anexele lui T.S., ocazie cu care terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. În anul 1988 prin aplicarea Decretului de expropriere nr. 391/1988 donatarul a pierdut dreptul de proprietate asupra locuinţei care, ulterior, a şi fost demolată.
Au mai arătat că la data apariţie Legii nr. 18/1991 locuinţa şi anexele gospodăreşti nu mai erau pe teren, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (2) devenit art. 36 alin. (3), după modificare.
Prin urmare au notificat în baza Legii nr. 10/2001 Primăria Municipiului Ploieşti, care a respins cererea de restituire a terenului, cu motivarea că acest imobil nu poate face obiectul acestei legi, întrucât a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, la data perfectării contractului de donaţie nr. 2324/1983 şi că intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, republicată.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 1009 din 2 octombrie 2003 a respins contestaţia, reţinând că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind aplicabile în speţă dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa a apreciat greşit că situaţia juridică a terenului nu este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 466 din 16 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu mai sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece odată cu încheierea contractului de donaţie au pierdut dreptul de proprietate atât asupra imobilului casă, care a fost expropriat şi pentru care donatarul a primit despăgubiri, cât şi asupra terenului, care a trecut în proprietatea statului, potrivit legilor de la acel moment.
Instanţa de apel a considerat că persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate este donatarul, de la care s-a expropriat bunul imobil şi care a primit despăgubiri pentru construcţia situată pe teren.
Reclamanţii au formulat recurs împotriva deciziei nr. 466 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Recursul este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Prima instanţă, aşa cum reiese din expunerea rezumată a lucrărilor cauzei, a apreciat că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 10/2001, fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 iar instanţa de apel a considerat că numai donatarul are vocaţia de a obţine măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Ambele soluţii se constată a fi greşite.
Reclamanţii D.N. şi D.M. au avut în proprietate imobilul compus din 425,39 mp, teren situat în Ploieşti, şi construcţiile edificate pe acest teren, respectiv locuinţa şi anexele gospodăreşti, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3127/1974, transcris cu nr. 3897/1974 la notariatul de Stat al judeţului Prahova.
Prin contractul de donaţie autentificat cu nr. 2324 din 3 martie 1983, încheiat între reclamanţi şi T.S., construcţia a intrat în stăpânirea de fapt şi de drept al donatarului iar terenul în suprafaţă de 425,39 mp a trecut în proprietatea statului conform dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit acestui text de lege terenurile din intravilan puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecând automat în proprietatea statului.
Prin Decretul nr. 391/1988 locuinţa aparţinând donatarului T.S. a fost expropriată, cu acordarea de despăgubiri (fila 11 dosar prima instanţă).
Dispoziţiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, actualizată, prevăd că terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilan, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari. Prima instanţă a apreciat eronat că este incident în speţă acest text legal, incluzând astfel în categoria actelor normative speciale Legea nr. 58/1974.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, statul român a preluat terenul în litigiu de la proprietarii D.N. şi D.M., la data încheierii contractului de donaţie cu T.S., care nu a avut în proprietate niciodată terenul, împrejurare care conferă acestora calitatea de persoane îndreptăţite potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (a) din Legea nr. 10/2001.
De altfel domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 are şi caracter de complinire în raport cu actele normative anterioare, cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că intră sub incidenţa legii şi acele terenuri situate în intravilan care, până la intrarea în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Astfel în concordanţă cu Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, adoptate prin HGR nr. 498 din 14 mai 2003, restituirea în natură a terenurilor din intravilan este posibilă în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil, în sensul că nu este ocupat de construcţii ale terţilor sau pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Faţă de cele reţinute, hotărârile pronunţate în cauză apar ca fiind contrarii spiritului şi finalităţii Legii nr. 10/2001 astfel că se impune casarea lor prin admiterea recursului în baza art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor D.N. şi D.M., potrivit expertizei topografice şi în limitele maxime ale suprafeţei de 425,39 mp teren, situat în Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.N. şi D.M. împotriva deciziei nr. 466 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 1009 din 2 octombrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti.
Trimite cauza Judecătoriei Ploieşti să dispună reconstituirea dreptului de proprietate potrivit expertizei topo şi în limitele maxime ale suprafeţei de 425,39 mp teren.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7740/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7739/2004. Civil → |
|---|
