ICCJ. Decizia nr. 3141/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3141
Dosar nr. 11247/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 555 din 24 iunie 2003, Tribunalul Mureş, ca urmare a respingerii excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. invocate de acestea, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, obligând pârâţii, în solidar, să restituie fiecăruia dintre reclamanţi sumele reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, în procent de 7% din toate drepturile de natură salarială cuvenite pe perioada de 1 martie 2000–31 martie 2003, cu actualizarea sumelor nete în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data reţinerii lunare a fiecărei sume şi până la data plăţii efective.
De asemenea, instanţa a obligat pârâtele să nu mai încaseze din drepturile de natură salarială ale reclamanţilor sume cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 aprilie 2003 şi pentru viitor, până la adoptarea unor norme legale care să instituie, în mod expres, în sarcina acestora obligaţia de plată a unei astfel de contribuţii.
Totodată, tribunalul a respins restul pretenţiilor reclamanţilor ca fiind prescrise.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 1152/R din 16 octombrie 2003, a respins recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a susţinut că hotărârile respective au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Se mai susţine că în art. 4 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării, iar în art. 55 sunt stabilite categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, reclamanţii beneficiau în perioada de referinţă de gratuităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 270/1990 (asistenţă medicală şi medicamente), precum şi de cele prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ, numai în condiţiile Legii nr. 145/1997, respectiv condiţionat de achitarea cotelor de contribuţii lunare de asigurări de sănătate sau dacă făceau dovada că se încadrează în categoriile de persoane scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai arată că nici în legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, reclamanţii nu sunt incluşi în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-3304 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare. De aceea, începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei, 28 august 2003, această cale de atac nu mai exista în Codul de procedură civilă.
Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (...)".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, cale extraordinară de atac -, avea ca obiect numai hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Calea de atac a recursului în anulare fiind desfiinţată, pentru situaţiile de conflict de legi procesuale în timp se aplică art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003, text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ. care dispune: „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că, regula stabilită să aplică dacă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile exista această cale de atac.
Rezultă că, hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate după data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate cu recurs în anulare, deoarece nu mai există dispoziţii legale care să justifice existenţa acestei căi de atac.
De aceea, în cauza de faţă recursul în anulare declarat împotriva sentinţei nr. 555 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Mureş (supusă recursului) şi deciziei irevocabile nr. 1152/R din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul în anulare va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1152/R din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 555 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2004. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3117/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
