ICCJ. Decizia nr. 3203/2004. Civil. Retrocedare imobiliara. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3203
Dosar nr. 9082/2004
Şedinţa publică de la 21 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13 octombrie 2003, reclamanţii B.Ş. şi B.C. au solicitat obligarea SC T. SA la emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 247 mp, arătând că pârâta nu a răspuns notificării nr. 70/N/2003, în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a admis cererea reclamanţilor şi a obligat pârâta să soluţioneze notificarea acestora formulată în baza Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a imobilului prin emiterea unei decizii motivate.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 626 din 25 martie 2004.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deţinătorului imobilului îi incumbă obligativitatea de a se pronunţa asupra cererilor de restituire în natură, prin emiterea unei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, arătând că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece în cazul în speţă, imobilul aflându-se în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana interesată are dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, care urmează să fie acordate de A.V.A.S., iar pentru a le obţine trebuie notificată respectiva instituţie.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Reclamanţii au notificat, în baza Legii nr. 10/2001, Primăria municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a terenului în litigiu, expropriat prin Decretul nr. 67/1986 şi diferenţa de preţ pentru construcţia demolată, întrucât despăgubirile primite pentru clădire nu reprezentau valoarea reală a imobilului.
Prin dispoziţia nr. 4352 din 6 martie 2003, Primăria municipiului Craiova a înaintat, spre competentă soluţionare, SC T. SA, în calitate de persoană juridică deţinătoare, notificarea reclamanţilor, aceştia notificând şi ei pârâta prin cererea înregistrată sub nr. 70/N din 4 aprilie 2003.
Este de necontestat că pârâta este deţinătoarea terenului în litigiu, motiv pentru care îi revine obligaţia legală de a răspunde notificării reclamanţilor prin emiterea unei decizii sau dispoziţii, în raport de dispoziţiile art. 20 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, din coroborarea textelor de lege menţionate, reiese că persoanele juridice care deţin imobile, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, sunt obligate ca în termenul prevăzut să răspundă notificării formulate de persoanele îndreptăţite, prin emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul pârâtei, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi obligată la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 5.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA împotriva deciziei civile nr. 626 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe pârâta SC T. SA să plătească reclamanţilor solidari B.Ş. şi B.C. suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3211/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2933/2004. Civil. Despagubiri-daune. Recurs → |
---|