ICCJ. Decizia nr. 322/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 322.
Dosar nr. 9287/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 august 2002, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Universitatea „Ştefan cel Mare", Suceava, prin reprezentanţii săi legali a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.B.C.M. SA Gura-Humorului, să se constate nulitatea absolută a actului juridic prin care pârâta a devenit proprietara terenului aferent motelului A., să fie obligată pârâta să-i restituie aceste imobile în natură, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în anul 1936, Universitatea „Regele Carol II" din Cernăuţi, prin actul nr. 4225 din 6 aprilie 1936 a primit o suprafaţă de teren în oraşul Gura-Humorului, teren pe care a construit 6 moteluri pentru odihna studenţilor şi a cadrelor didactice.
Imobilele au figurat în proprietatea instituţiei de învăţământ până la data de 11 octombrie 1994 când, în baza certificatului de proprietate M-15 nr. 0014 din 6 mai 1994, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, pentru Biroul de Turism şi Sport Suceava.
Ulterior, imobilele au fost intabulate pentru B.A.C., în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, pentru ca în final, în baza încheierii nr. 176 din 9 noiembrie 1999, dreptul de proprietate să fie intabulat pentru societatea pârâtă.
Or, imobilele în litigiu sunt proprietatea Statului Român, în speţă a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării, aflate în folosinţa şi administrarea unor instituţii de învăţământ superior conform Legii nr. 713 din 3 decembrie 2001.
Temeiul legal invocat de reclamantă îl constituie prevederile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 67 din 28 ianuarie 2003, a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind revendicarea imobilelor construcţii, constând în motel şi vilele nr. 1 şi 2 în suprafaţa aferentă de 8807 mp, constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M-15 nr.0014 din 6 mai 1994 emis de Ministerul Turismului şi Sportului şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1100/1997.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea imobilelor consemnate în petitul acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând în esenţă că sunt îndeplinite cerinţele art. 166 din Legea nr. 84/1995 a învăţământului aduse ulterior prin Legea nr. 713/2001 şi ale Legii nr. 10/2001, încât se impune admiterea acţiunii cu toate capetele de cerere.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 77 din 3 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Universitatea „Ştefan cel Mare" Suceava împotriva sentinţei civile nr. 67 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Suceava.
A dispus ca apelanta să plătească intimatului suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că Statul Român a preluat bunurile în mod abuziv, nu şi-a dovedit calitatea de succesoare întrucât Legea nr. 84/1995 invocată nu are caracter translativ sau constitutiv de drepturi, în speţă neputând fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că soluţia atacată se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt şi a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 166 din Legea Învăţământului nr. 84/1995, modificată prin Legile nr. 151/1999 şi 713/2001 cât şi prin OUG nr. 110 din 24 octombrie 2003.
Invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ. a arătat următoarele :
- ambele instanţe au reţinut că bunurile ce formează patrimoniul imobilului A. din oraşul Gura-Humorului au figurat în proprietatea fostei Universităţi „Regele Carol al II-lea" din Cernăuţi care au făcut parte din Ministerul Educaţiei Naţionale, actualmente Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, nefiind o trecere fără titlu în patrimoniul Statului Român, cum greşit au reţinut cele două instanţe.
- nu există nici o dovadă din care să rezulte că patrimoniul motelului A. a fost predat spre folosinţă şi administrare din anul 1936 până în anul 1994, unor persoane juridice ori fizice şi nici modalitatea în care a ajuns în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, care a emis la 6 mai 1994, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M-15 nr.0014 pentru Biroul de Turism şi Tranzacţii SA Bucureşti şi nu pentru Biroul de Turism pentru Tineret Suceava.
- greşit au apreciat instanţele că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, constituie titlu de proprietate şi dă dreptul să facă acte de dispoziţie;
- cu actele depuse la dosar a făcut dovada că patrimoniul aparţine învăţământului şi că a fost deposedată abuziv de bunurile sale, iar dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 84/1995 (modificată) are un caracter reparator;
- capătul de cerere privind clădirile ce compun imobilul A. a rămas nesoluţionat cu toate că instanţele au reţinut că „pârâta nu a prezentat acte de proprietate pentru imobilele în litigiu".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, respectiv la restituirea în natură sau după caz, prin echivalent între alţii şi persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945.
Îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de textul citat este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărârea judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă (...).
Textul de lege amintit a fost completat cu alin. (2) prin OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002, care precizează că ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile, societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi.
Or, este de necontestat că Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava, este o instituţie de învăţământ superior de stat, aparţine categoriei persoanelor de drept public şi prin urmare nu are calitatea de beneficiară a obligaţiei de restituire şi nu face obiectul prezentei legi.
Orice litigii privind modul de redobândire a proprietăţii asupra imobilelor revendicate poate avea loc pe calea dreptului comun.
În consecinţă, recursul fiind nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Universitatea Ştefan cel Mare Suceava împotriva deciziei civile nr. 77 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6428/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3190/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... → |
|---|
