ICCJ. Decizia nr. 3280/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3280
Dosar nr. 9239/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 mai 2003 la Judecătoria sector 3 reclamantul S.S. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta S.M. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 600 mp situat în Comuna Adunaţi pct. "Acasă" (lot C) având categoria fâneaţă cu pomi, teren pe care pârâta cu rea-credinţă l-a acaparat posedându-l şi folosindu-l în mod exclusiv.
În motivare a arătat că în urma unui partaj voluntar atât el reclamantul cât şi pârâta au terenuri învecinate fiecare în suprafaţă de 1860 mp. Pârâta a confecţionat un gard despărţitor fără acordul reclamantului, ocazie cu care i-a micşorat proprietatea cu cca 600 mp.
În drept a invocat dispoziţiile art. 480 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4732 din 19 iunie 2003 Judecătoria sector 3 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Prin sentinţa civilă nr. 2344 din 14 noiembrie 2003 Judecătoria Câmpina a respins acţiunea reţinând în esenţă că reclamantul nu a făcut dovada că a fost deposedat de terenul de 600 mp şi a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel.
Hotărârea este criticată pentru că nu a ţinut seama de expertizele anterioare din procesul de partaj şi de actul de partaj voluntar, pentru că dacă delimitările ar fi fost corect făcute s-ar fi constatat că pârâta a acaparat din terenul său. Apelantul critică şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţă fiind în opinia sa prea mare în raport de costurile reale impuse de proces.
Prin Decizia nr. 699 din 10 martie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul obligându-l pe apelant la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că raportul de expertiză fără referire la toate aspectele invocate de apelant, iar cheltuielile de judecată au fost acordate cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs.
Cu toate că recurentul nu şi-a structurat criticile în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ., totuşi prezentarea acestora face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Criticile recurentului reclamant S.S. constau în faptul că instanţa de apel se bazează pe raportul de expertiză, care, în opinia recurentului este greşit şi că solicitarea sa de a se reface raportul de expertiză a fost respinsă de instanţa de apel.
Recursul nu este fondat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins pentru considerentele ce vor urma.
Pentru a putea delimita proprietăţile părţilor expertul B.N. numit de instanţa de fond a ţinut seamă de titlurile de proprietate prezente de părţi şi tocmai în raport de acestea a stabilit amplasamentul şi întinderea terenurilor deţinute de părţi, ajungând la concluzia menţinută şi după formularea obiecţiunilor că reclamantul deţine o suprafaţă de teren mai mare decât cea pentru care posedă titlu de proprietate şi că nu s-a făcut nici o dovadă că pârâta i-ar fi acaparat vreo porţiune de teren odată cu confecţionarea gardului despărţitor.
Verificând dosarul Curţii de Apel Ploieşti nr. 941/2004 nu se găseşte formulată cererea recurentului reclamant de refacere a raportului de expertiză.
La dosarul instanţei de fond există raportul de expertiză la filele 20, 21 şi 22 şi, urmare obiecţiunilor formulate de recurentul reclamant refacerea acestui raport la fiele 28, 29 şi 30.
Faptul că recurentul reclamant este nemulţumit de constatările raportului de expertiză nu înseamnă că acest raport este greşit. El a fost întocmit pe baza lucrărilor din dosar.
Aşa fiind, criticile recurentului reclamant urmează a fi înlăturate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". La baza principiului ce rezultă din acest text se află culpa procesuală.
Întrucât recursul urmează a fi respins, iar avocatul C.D.P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată recurentul urmează a fi obligat să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 699 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2004. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3276/2004. Civil. Rezolutiune contract. Recurs → |
|---|
