ICCJ. Decizia nr. 3317/2004. Civil. Validare poprire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3317
Dosar nr. 7421/2004
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 iunie 2003, reclamanta I.N. a chemat în judecată pe pârâtul I.Ş. şi a solicitat a se da o hotărâre prin care să se dispună validarea popririi din cuantumul salariilor compensatorii obţinute la disponibilizarea pârâtului de la terţul poprit SC R. SA Constanţa.
Reclamanta a arătat că, în urma desfacerii căsătoriei în anul 1996 i-a fost încredinţat spre creştere minorul Ş.V. iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cotă de 20% din venitul net lunar.
Pârâtul a fost disponibilizat de la locul său de muncă fiind beneficiarul unor salarii compensatorii de la terţul poprit SC R. SA Constanţa, din care însă nu a achitat pensia de întreţinere cuvenită minorului.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 11524 din 28 august 2003, a admis cererea de înfiinţare a popririi asupra sumei de 23.320.736 lei reprezentând 20% din salariile compensatorii însumând 116.603.680 lei datorate debitorului pârât de către terţul poprit SC R. SA Constanţa, în favoarea creditorului popritor I.N., reprezentant legal al minorului I.Ş.V., în baza titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 10514 din 5 septembrie 1996 a Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 452 şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la validarea popririi asupra unei sume globale reprezentând pensie de întreţinere, s-a apreciat că situaţia acordării unor salarii compensatorii este derogatorie de la regula potrivit căreia obligaţia de întreţinere are un caracter succesiv, regulă ce se aplică în situaţia clasică în care drepturile salariale se plătesc periodic.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 27/C din 12 ianuarie 2004, a admis apelul civil formulat de pârâtul-debitor I.Ş. şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
S-a motivat că, veniturile avute în vedere de instanţă au un caracter nepermanent şi la data înfiinţării popririi 28 august 2003, sumele compensatorii nu se mai aflau la terţul poprit care le achitase debitorului încă de la 10 iunie 2003.
Considerând Decizia nelegală, reclamanta-creditoare a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de debitorul-pârât şi menţinerea sentinţei judecătoriei.
Recurenta precizează că, în luna primirii salariilor compensatorii, baza de calcul a pensiei s-a modificat în sensul însumării acestora la salariul negociat, că a atenţionat terţul poprit anterior plăţilor că trebuie să aplice sentinţa în care s-a stabilit cota de 20% din venitul net.
Consideră că sunt nerelevante argumentele instanţei de apel cu privire la caracterul întâmplător al sumelor compensatorii şi a lipsei de calitate de terţ poprit a SC R. SA Constanţa.
Recursul este nefondat.
La calcularea cuantumului pensiei de întreţinere nu se iau în considerare decât veniturile obţinute, nu şi cele întâmplătoare, cum sunt: cele din ore suplimentare, indemnizaţiile de deplasare, de transferare, de concediere şi în general, sumele care nu au caracter permanent.
Art. 409 alin. (4) C. proc. civ., prevede că: „ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricărei dispoziţii legale (....) nu pot fi urmărite decât pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere".
Textul menţionat se referă la urmărirea obligaţiilor de întreţinere neachitate, situaţie care nu se regăseşte în cauză întrucât chiar recurenta nu contestă că debitorul-pârât I.Ş. nu are datorii cu acest titlu.
La data pronunţării hotărârii (28 august 2003) prin care s-a dispus înfiinţarea popririi, R. SA, D.T. Constanţa, nu avea nici un fel de datorii faţă de I.Ş., astfel justificat s-a reţinut că acesta nu mai putea avea calitatea de terţ poprit, sumele fiind plătite pârâtului la 10 iunie 2003.
Cum prin Decizia contestată s-a stabilit în mod corect caracterul nepermanent al salariilor compensatorii şi că acestea nu pot constitui bază de calcul pentru pensia de întreţinere şi lipsa de calitate de terţ poprit a R. SA faţă de momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.N. reprezentant legal al minorului I.Ş.V. împotriva deciziei nr. 27/C din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3313/2004. Civil. Legea nr. 10/2001;... | ICCJ. Decizia nr. 3048/2004. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
