ICCJ. Decizia nr. 3508/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3508
Dosar nr. 19256/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1317 din 18 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 11761/2003, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis acţiunea chiriaşului U.N. împotriva SC C. SA Drobeta Turnu Severin şi a obligat pe pârâtă în calitate de proprietar, să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare pentru garsoniera nr. 5 situată în Drobeta Turnu Severin împreună cu cota indiviză din spaţiile comune, la preţul de protecţie socială stabilit prin Decretul-lege nr. 61/1990.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a stabilit din dovezile cu înscrisuri înfăţişate de părţi că reclamantul este titular al locaţiunii pentru garsoniera construită din fondurile pârâtei încă din anul 1971 când s-a angajat la societate.
Ca urmare instanţa a socotit că refuzul pârâtei de a încheia cu acesta contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992 este nejustificat faţă de obligaţia legală de a vinde instituită prin art. 7 din cel de al doilea act normativ menţionat.
Prin hotărâre au fost înlăturate obiecţiile pârâtei privind inaplicabilitatea dispoziţiilor legale menţionate întrucât urmare a privatizării, pachetul majoritar de acţiuni ar fi fost cumpărat de societatea germană B.H.B.H.
Instanţa de fond a stabilit că prin privatizarea sa la o dată când Legea nr. 85/1992 era în vigoare, dispoziţiile legii române sunt opozabile şi societăţii străine.
Totodată s-a precizat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu aduc atingere dreptului de proprietate câtă vreme proprietarul poate dispune de lucrul sau în mod exclusiv şi absolut în limitele determinate prin lege.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată prin Decizia nr. 2280 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca urmare a respingerii apelului pârâtei.
În raport de motivele de apel instanţa de apel a stabilit la rândul său, pentru considerente similare că prin refuzul vânzării locuinţei la cererea chiriaşului, pârâta încalcă dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi totodată ca hotărârea consiliului de administraţie al societăţii prin care s-a hotărât că spaţiile locative nu se vând, fiind contrară dispoziţiilor legale în domeniu, nu produce efecte.
Instanţa de apel a stabilit totodată că spaţiul locativ în litigiu constituie locuinţa în sensul dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi în fine că prin preluarea patrimoniului fostei societăţi ca efect al privatizării, actuala societate independent de compunerea acţionariatului, a preluat atât drepturi cât şi obligaţii.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs în termenul procedural aplicabil, societatea pârâtă SC C. SA care fără a formula explicit motive de casare în concordanţă cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. a susţinut prin reiterarea afirmaţiilor din apel, că prin soluţia adoptată i se încalcă dreptul de proprietate.
Recursul nu este fondat.
Cum s-a motivat pe deplin temei prin hotărârea atacată, cu argumente de lege, de practica judiciară şi constituţională, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 modificată, nu se încalcă dreptul de proprietate exclusivă şi absolută a titularului dreptului de proprietate, obligaţia înscriindu-se în limitările exerciţiului dreptului de proprietate conforme normelor constituţionale cuprinse în art. 41, art. 43 alin. (1) şi art. 134 din Constituţia României, justificate de realizarea justiţiei sociale în domeniu pentru cei care în vechiul sistem juridic statal au contribuit direct sau indirect la edificarea acestor locuinţe.
În consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi împotriva deciziei civile nr. 2280 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3517/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3468/2004. Civil. Radiere intabulare. Recurs → |
|---|
