ICCJ. Decizia nr. 3468/2004. Civil. Radiere intabulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3468
Dosar nr. 9468/2004
Şedinţa de la 27 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2420 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Rădăuţi, admiţând excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins acţiunea reclamantului B.V. împotriva pârâtului N.I., prin care a solicitat radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 9 iunie 1994 în C.F. 3836 pe numele N.L.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1734 din 31 mai 2001, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2697/2002 a Curţii de Apel Suceava, Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea pentru radiere intabulare formulată de B.V. în contradictoriu cu N.I.
Obiectul cererii de chemare în judecată a fost radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 8 iunie 1994 în C.F. nr. 3836 a Comunei cadastrale Bilca, pe numele lui N.L., cauza cererii fiind reprezentată de nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate, conform art. 34 pct. 1 din Decretul nr. 115/1938.
Instanţa, constatând că cererea are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi poartă între aceleaşi părţi, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu şi a respins acţiunea, subliniind că părţile pot să-şi compare titlurile pe calea unei acţiuni în revendicare.
Prin Decizia civilă nr. 319 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamantului, a anular sentinţa şi a respins acţiunea ca nefondată.
Curtea de Apel a constatat că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece prima cerere a reclamantului a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, acesta neavând titlu eliberat pentru terenul în litigiu.
A mai reţinut instanţa de apel că, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să dispună contrariul, adeverinţa de proprietate din 16 septembrie 1991 şi procesul verbal de punere în posesie din 14 aprilie 1992 sunt apte de a produce consecinţele juridice prevăzute de legea în baza căreia au fost emise, conform practicii judiciare unanime la data intabulării.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece la data de 6 mai 2003 i s-a eliberat titlul de proprietate.
Deşi, anterior acordării cuvântului în susţinerea apelului, a solicitat suspendarea cauzei până la judecarea unei alte cauze ce are ca obiect anularea adeverinţei şi titlului de proprietate al pârâtului, curtea a respins cererea, cu motivarea că obiectul cauzei prezente este radierea intabulării.
Pentru acelaşi motiv, arată că se impune şi suspendarea judecării recursului declarat.
Pe fondul cauzei, se arată că instanţele nu au analizat apărările formulate în sensul că posedă titlu de proprietate, care-l îndreptăţeau să solicite radierea unui titlu de proprietate provizoriu.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., dar nu sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Aşadar, textul de lege mai sus invocat permite instanţei să aprecieze asupra oportunităţii suspendării judecăţii, cu scopul de a preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii.
Curtea de apel a considerat că suspendarea nu se impune deoarece prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat radierea intabulării dreptului de proprietate pentru N.L. Ca o consecinţă, hotărârea pronunţată în apel nu a încălcat dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceleaşi considerente, şi Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, cu atât mai mult cu cât, în faţa instanţei de apel, reclamantul a declarat că acţiunea în revendicare a fost suspendată şi nu a depus nici un înscris din care să rezulte că judecata şi-ar fi urmat cursul.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la faptul că instanţele nu au luat în considerare titlul său de proprietate, art. 304 pct. 10 C. proc. civ. impune ca mijlocul de apărare invocat să fi fost hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
În cadrul procedurii declanşate de reclamant, ce are ca obiect radierea dreptului de proprietate al pârâtului, sarcina instanţei este aceea de a stabili dacă la data intabulării au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare şi dacă, ulterior, titlul nu a fost desfiinţat prin consimţământul părţilor sau prin hotărâre judecătorească.
Faţă de aceste elemente ce urmau a fi verificate de instanţă, faptul că reclamantul deţinea un titlu de proprietate apare ca irelevant. De altfel, la 28 februarie 2005, Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de N.I. împotriva sentinţei civile nr. 3096/2003 a Judecătoriei Rădăuţi şi a anulat în parte titlul de proprietate invocat de reclamant, excluzând tocmai suprafaţa pentru care se cere radierea.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte va privi ca nefondat recursul declarat şi îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecării recursului formulată de reclamantul B.V.
Respinge recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 319 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3508/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3313/2004. Civil. Legea nr. 10/2001;... → |
|---|
