ICCJ. Decizia nr. 3384/2004. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3384
Dosar nr. 19397/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9796 din 26 septembrie 2004, reclamanţii L.E., Ş.A., P.F., L.F.M., L.G.M. au chemat în judecată pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru ca prin hotărârea judecătorească să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, prin uzucapiunea de 30 de ani, precum şi dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe teren prin accesiune imobiliară.
S-a susţinut de către reclamanţi că autorii lor P.I. şi P.M. au posedat terenul în suprafaţă de 380 mp încă din 1946, la acea dată nefiind cunoscut adevăratul proprietar. Autorii reclamanţilor au edificat pe respectivul teren o construcţie compusă din 3 camere, două holuri şi o magazie.
Cu privire la transmiterea succesiunii s-a susţinut că P.I., decedat la 13 august 1989 a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar asupra terenului timp de 43 de ani, moştenitorii săi fiind P.M., în calitate de soţie supravieţuitoare şi L.E., care a cumpărat cota ce-i revenea celui dintâi prin moştenire.
În urma decesului defunctului L.G., soţul reclamantei L.E. au rămas ca moştenitori soţia supravieţuitoare şi descendenţii L.F.M., L.G.M., iar în urma dreptului celui din urmă, au rămas ca moştenitori L.F.M. şi L.G.M.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost niciodată proprietarul terenului, iar în privinţa cererii privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin accesiunea imobiliară a precizat că acesta revine reclamanţilor prin efectul legii, nefiind necesară o acţiune în justiţie pentru recunoaşterea lui.
Prin sentinţa civilă nr. 1654 din 5 martie 2004, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis acţiunea reclamanţilor L.E., Ş.A., P.F., L.F.M. şi L.G.M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti.
S-a constatat că reclamanţii L.E., Ş.A., P.F., L.F.M. şi L.G.M. au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 481,96 mp, situat în Bucureşti, învecinat la N cu P.G., la SV cu Şcoala Generală 144, la SE cu imobil P.G.
S-a constatat că reclamanţii au dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcţiei alcătuite din 3 camere, două holuri şi o magazie cu suprafaţa utilă de 56,62 mp, situată în Bucureşti.
S-a luat act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În justificarea soluţiei instanţa a învederat că defuncţii P.I. şi P.M., iar ulterior succesorii lor în drepturi, reclamanţii din prezenta cauză au stăpânit întregul teren de 421,96 mp identificat prin expertiză cu suprafaţa reală (nu numai 380 mp cât s-a precizat în acţiune), în mod continuu, netulburat, paşnic şi sub nume de proprietar, teren pe care se află o construcţie compusă din 3 camere, două holuri şi o magazie cu suprafaţa utilă de 56,62 mp.
S-a reţinut că, deşi suprafaţa de teren totală rezultată în urma efectuării expertizei topografice cu 380 mp indicaţi în acţiune, s-a dovedit posesia de bună credinţă asupra întregului teren, acesta fiind un tot unitar.
Constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile pentru dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 481,96 mp prin uzucapiunea de 30 de ani, în sensul că posesia s-a exercitat asupra imobilului este utilă, propriu-zisă şi neviciată, fiind exercitată în termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civ., fiind incidente şi dispoziţiile legale cu privire la joncţiunea posesiilor, acţiunea s-a admis aşa cum s-a arătat anterior.
Faţă de împrejurarea că pe teren autorii reclamanţilor au edificat şi o construcţie s-a reţinut că aceştia au dobândit dreptul de proprietate şi asupra acestuia prin accesiune imobiliară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti susţinându-se că greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ştiut fiind că uzucapiunea operează împotriva proprietarului nediligent al imobilului şi că pentru a opera prescripţia achizitivă în contradictoriu cu apelanta, trebuia dovedit că municipalitatea este proprietarul nediligent al imobilului.
Cu privire la accesiunea imobiliară s-a reiterat excepţia nematurităţii cererii, susţinându-se că reclamanţii nu au titlu de proprietate asupra terenului.
Prin Decizia civilă nr. 737 A din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General reţinând următoarele:
Potrivit art. 477 C. civ. „toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi cele ale persoanelor care sunt fără moştenitori sunt ale domeniului public, iar conform dispoziţiilor art. 646 C. civ., bunurile fără stăpân sunt ale statului".
Autorii reclamanţilor şi ulterior aceştia personal au stăpânit terenul în litigiu încă din anul 1946 fără să fie tulburaţi de cineva şi fără a se cunoaşte un alt proprietar. În acţiunile care au ca obiect constatarea posesiei, reclamantul are obligaţia să indice proprietarul imobilului.
Chemarea în judecată a autorităţii administrative locale apare perfect justificată, în condiţiile în care Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia de Evidenţă a Proprietăţii a indicat ca titular de rol pe defunctul P.I., autorul reclamanţilor. Astfel, s-a conchis că este neîntemeiată critica vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.
În ceea ce priveşte prematuritatea cererii privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin accesiune imobiliară s-a reţinut că este nefondată, deoarece s-au constatat îndeplinite condiţiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă asupra terenului, astfel că reclamanţii, ca titulari ai acestui drept au dobândit şi proprietatea asupra construcţiei edificate pe teren în condiţiile art. 492 C. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 737 A din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului se reiterează unul dintre motivele din apel, susţinându-se reţinerea greşită a calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General, în condiţiile în care nu s-a dovedit că acesta este proprietarul nediligent al imobilului.
Examinând legalitatea hotărârii prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Unul dintre efectele posesiei, când aceasta se prelungeşte în timp este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. Ea reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile acestuia (art. 1847 C. civ.). Pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune se cere darea în posesie să se exercite public şi să îndeplinească totodată celelalte condiţii prevăzute de art. 1847 C. civ., pentru ca proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Uzucapiunea de 30 de ani (uzucapiune logisimi temporis) este recunoscută de art. 1890 C. civ. în favoarea posesorului bunului care „prescrie prin 30 de ani, fără să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poate opune reaua–credinţă", dar el trebuie să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, iar posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Urmează ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu trebuie să facă dovada.
În cauză s-a făcut dovada că autorii reclamanţilor şi în continuare aceştia au stăpânit terenul din litigiu din anul 1946, fără să fie tulburaţi de nimeni şi fără a se cunoaşte un alt proprietar.
În art. 477 C. civ. se prevede că toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sunt ale domeniului public, iar conform art. 646 C. civ., bunurile fără stăpânire sunt ale statului.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, în criticile care au ca obiect constatarea posesiei de fapt cade în sarcina reclamantului să indice proprietarul imobilului, cerinţă îndeplinită de reclamanţi, invocând dispoziţiile celor două texte (art. 477 şi art. 646 C. civ.)
Chemarea în judecată a autorităţii administrative locale este justificată în condiţiile în care Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia de Evidenţă a Proprietăţii prin adresa nr. 422629/8179 din 20 mai 2003 a indicat ca titular de rol pe defunctul P.I., care este autorul reclamanţilor, dar fără titlu de proprietate.
Statul este deci cel care culege bunurile fără stăpân şi tot el este considerat proprietarul bunurilor abandonate, în speţă el fiind cel care culege succesiunea vacantă cu titlu de moştenitor.
Practica şi doctrina au statuat că recurentul pârât este cel care reprezintă pe plan local statul. Calitatea sa procesuală pasivă rezultă din adresa indicată anterior şi din interpretarea dispoziţiilor art. 475, art. 477, art. 645, art. 646 C. civ., art. 104 pct. 1 lit. f) din Legea nr. 215/2001 şi din Legea nr. 213/1998.
Faţă de aceste considerente, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 737 A din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2004. Civil. Revendicare - Decretul... | ICCJ. Decizia nr. 3381/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
