ICCJ. Decizia nr. 343/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 343
Dosar nr. 8041/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 430 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei SC A. R. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul, teren şi construcţie, ce a aparţinut autorilor reclamantului, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 423/1983, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 6 septembrie 1984.
Construcţia nu mai există în prezent, iar terenul a făcut obiectul unei înstrăinări printr-un act juridic, aflându-se la ora actuală în patrimoniul pârâtei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/2000, SC P. SA Craiova i-a transmis dreptul de proprietate cumpărătoarei SC A. R. SA Bucureşti, asupra unei suprafeţe de teren de 3811,13 mp în care este inclus şi terenul în litigiu. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat în cartea funciară, în favoarea pârâtei cumpărătoare. SC P. SA Craiova, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat pârâtei S.C. A. S.A., prin constituirea acestuia în baza Legii nr. 15/1990, fiindu-i emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform HG 834/1992.
În aceste condiţii, pârâta nu are calitatea de persoană juridică deţinătoare a imobilului, în sensul special reglementat de dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul B.C.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 150 din 20 iunie 2003, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei, apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că pârâta nu este unitate deţinătoare. De asemenea, s-a reţinut că în mod greşit instanţa a renunţat la administrarea probei cu expertiză tehnică, necesară în vederea identificării imobilului în litigiu şi individualizării măsurii reparatorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC A. R. SA
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii atunci când a reţinut că pârâta este unitate deţinătoare şi că poate fi obligată la măsuri reparatorii. Se mai arată că în mod greşit instanţa de apel a introdus în cauză Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.A.P.S., încălcând principiul disponibilităţii şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii asupra fondului, anterior rămânerii irevocabile a deciziei pronunţate asupra apelului.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi, instanţa de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin OUG nr. 138/2000, în situaţia în care prima instanţă nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, şi atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În atare situaţie, Decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată şi a fost reţinută cauza de către instanţa de apel pentru judecarea în fond, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va privi ca inadmisibil recursul declarat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R. SA împotriva deciziei civile nr. 150 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3475/2004. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3365/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
