ICCJ. Decizia nr. 3471/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3471
Dosar nr. 19276/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta C.E.V. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Giurgiu, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, SC V. SA Giurgiu şi SC U.T. SA Giurgiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a terenului situat în şos. S., în suprafaţă de 400 mp, iar în eventualitatea în care instanţa va constata că restituirea în natură nu este posibilă, să fie obligate pârâtele la plata unor despăgubiri băneşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în calitate de unică moştenitoare a defunctei C.A., s-a adresat cu notificare pârâtei SC V. SA Giurgiu, solicitând restituirea în natură a terenului proprietatea autoarei sale, precum şi despăgubiri băneşti. Reclamanta a precizat că terenul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 262/1981.
S-a mai învederat că SC V. SA Giurgiu a înaintat notificarea Primăriei Municipiului Giurgiu, care a refuzat să îi furnizeze reclamantei informaţiile necesare privind situaţia juridică a terenului, cu motivarea că nu este deţinătoarea terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 19 februarie 2004 Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta s-a adresat cu notificare la SC V. SA Giurgiu care a înaintat notificarea Primăriei Municipiului Giurgiu.
Prin întâmpinare Primăria Municipiului Giurgiu a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul nu se încadrează în dispoziţiile art. 11 şi art. 33 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de reţeaua de termoficare a oraşului.
SC U.T. SA Giurgiu a comunicat primăriei că terenul este proprietatea indiviză a SC V. SA Giurgiu şi SC S.C.U.T. Giurgiu SA, pe acesta fiind amplasate conductele de apă fierbinte aparţinând celei din urmă.
Tribunalul a respins acţiunea, reţinând că deşi în virtutea rolului activ conferit de dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a stăruit în efectuarea expertizei pentru identificarea terenului, a gradului de ocupare a acestuia şi evaluarea lui, reclamanta a refuzat să plătească onorariul de expert, motivând că nu are bani. Ca atare, reţinând că tribunalul nu are suficiente elemente pentru a hotărî asupra modalităţii de restituire a terenului şi nici asupra deţinătorului acestuia, acţiunea a fost considerată nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin Decizia civilă nr. 572/A din 14 iunie 2004, a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi, admiţând excepţia prematurităţii cererii, invocată din oficiu de instanţă, a respins cererea ca prematur formulată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin Legea nr. 10/2001, este prevăzută o procedură prealabilă administrativă care se soluţionează prin emiterea unei decizii/dispoziţii, ce poate fi contestată în faţa instanţelor judecătoreşti, partea neavând posibilitatea de a se adresa direct acestora, înainte de finalizarea procedurii administrative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţine că este îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul proprietatea sa, în condiţiile în care acesta nu poate fi restituit în natură.
Recursul este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Conform art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Reclamanta face critici pe fondul litigiului, fără să formuleze critici concrete referitoare la Decizia atacată, prin care s-a respins ca prematură acţiunea formulată.
Cum susţinerile formulate nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată pe fond.
Pentru considerentele ce preced, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.E.V. împotriva deciziei nr. 572A din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3469/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 336/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
