ICCJ. Decizia nr. 336/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 336.
Dosar nr. 19149 /2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2002, reclamanta F. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi prin Consiliul local Certeju de Sus a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei „spaţii comerciale UJECOOP" situată la parterul blocului nr. 2 Certeju de Sus, în suprafaţă de 689 mp.
- să constate că reclamanta nu are drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei „spaţii comerciale" pe durata existenţei construcţiei.
- să dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor dreptul de superficie asupra terenului aferent construcţiilor.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că spaţiile comerciale au fost executate în perioada 1983–1987 în regie proprie, din fonduri de investiţie proprii şi din anul 1987 aceste spaţii au fost folosite numai de către unitatea lor.
În drept, acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ.
Judecătoria Deva, prin sentinţa civilă nr. 312 din 4 februarie 2004 a respins acţiunea formulată de către reclamantă.
A reţinut instanţa de fond că iniţial reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate şi a celui de superficie în legătura cu spaţiile comerciale existente la parterul blocului nr. 2 şi după ce expertul a constatat că aceste spaţii sunt la parterul blocului nr. 10, cu ocazia susţinerii cauzei pe fond, reclamanta şi-a modificat acţiunea, modificare considerată de către instanţă ca fiind tardivă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 971 din 16 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că din raportul de expertiză rezultă că spaţiul în litigiu nu poartă nr. 2, ci numărul 10, că blocul are 3 scări şi 12 apartamente.
A reţinut deasemenea că pentru delimitarea spaţiilor comerciale de părţile comune de folosinţă, este necesară acordarea unui număr nou topo reclamantei pe terenul proprietatea statului, în timp ce părţile comune de folosinţă vor rămâne pe numărul topo iniţial.
Însă faţă de aceste concluzii tehnice ale expertului şi pentru că se produce o desmembrare, s-ar fi impus ca reclamanta să cheme în judecată toate persoanele fizice şi juridice care deţin cote-părţi de proprietate în indiviziune din părţile comune ale blocului.
Deci numai în contradictoriu cu aceste persoane reclamanta ar fi putut să solicite constatarea dreptului său.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat apel, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că din precizarea făcută de către expert rezultă că blocul de locuinţe nr. 2 este unul şi acelaşi cu blocul nr. 10.
Se mai susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că era necesar ca acţiunea să fi fost formulată în contradictoriu cu proprietarii tuturor apartamentelor din bloc, fiind suficient că a chemat în judecată Statul Român.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut că în mod legal şi temeinic instanţa de apel, faţă de constatările expertului tehnic, a reţinut că pentru constatarea dreptului de proprietate şi superficie şi intabularea acestora, faţă de împrejurarea că blocul are 3 scări A, B şi C şi câte 12 apartamente pentru fiecare scară,
situate la 4 nivele, este necesar ca acţiunea să fie făcută în contradictoriu cu toate persoanele care deţin cote-părţi indivize de proprietate.
Din aceste rezultă că este necesară o desmembrare a numerelor topo din C.F.
În consecinţă reclamanta nechemând în judecată persoanele mai înainte arătate, în mod corect acţiunea a fost respinsă.
De menţionat că problema identităţii dintre numerele 2 şi 10 ale blocului, faţă de împrejurarea mai înainte arătate, nici nu mai necesită să fie analizată mai ales că precizarea expertului are la bază „confirmarea la faţa locului" a organelor Primăriei comunei Certejul de Susu.
Astfel fiind, având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F. Hunedoara împotriva deciziei civile nr. 971 A din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3471/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3376/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
