ICCJ. Decizia nr. 3559/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3559
Dosar nr. 19155/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în revendicare, înregistrată la 5 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă reclamantul A.T. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Timişoara şi a solicitat să se constate că aceasta a preluat în mod abuziv, fără titlu legal imobilele înscrise în C.F. Moldova Veche nr. 1618, nr. top 3978, în suprafaţă de 6061 mp teren şi în C.F. nr. 1619 Moldova Veche, nr. top 3977, în suprafaţă de 4562 mp teren.
Judecătoria Moldova Nouă, prin sentinţa civilă nr. 176 din 16 aprilie 2003 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş.
S-a apreciat că, din cuprinsul acţiunii, rezultă că reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 10/2001, art. 21, competenţa de primă instanţă aparţinând deci tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs.
În cererea de recurs a precizat că "în realitate, acţiunea noastră este o acţiune în revendicare şi competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Moldova Nouă şi nu tribunalul ...".
Tribunalul Caraş-Severin, prin Decizia civilă nr. 698 din 24 iunie 2003 a admis recursul a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Moldova Nouă.
S-a reţinut că în speţă este vorba de o acţiune în revendicarea unui imobil ocupat de o altă persoană, competenţa de soluţionare aparţinând judecătoriei, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 15 aprilie 2003 acelaşi reclamant înregistrează la Judecătoria Moldova Nouă o acţiune în revendicare împotriva aceleiaşi pârâte şi pentru aceleaşi terenuri, C.F. 1618 Moldova Veche nr. top 3978 şi C.F. 1619 Moldova Veche, nr. top 3977.
În drept acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 480 şi urm. C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Instanţa conexează cele două dosare şi cu acordul ambelor părţi.
Judecătoria Moldova Nouă, prin sentinţa civilă nr. 183 din 28 aprilie 2004 respinge acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC E. SA, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Instanţa, pe baza probelor administrate, a reţinut că în baza Decretului nr. 23 din 16 februarie 1987 au fost expropriate şi trecute în proprietatea statului unele terenuri necesare pentru lucrări de extindere a Staţiei electrice de 110 km Moldova Nouă. Pe parcelele de teren revendicate se află construcţii reprezentând o parte din componentele staţiei, iar potrivit art. 37 din Legea nr. 318/2003 terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. Se conchide că, în această situaţie operatorul reţelei electrice nu are calitate procesuală.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 754 din 7 septembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Se susţine, în esenţă, că acţiunea priveşte aplicabilitatea Legii nr. 10/2001; ambele instanţe trebuiau din oficiu să observe că nu sunt competente sub aspect material să judece cauza, competenţa aparţinând exclusiv Tribunalului Caraş-Severin; situaţia juridică a terenurilor este reglementată expres de art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001; în acest context pârâta este dobânditoarea bunurilor.
Recursul se priveşte ca nefondat.
După cum rezultă din partea referitoare la istoricul litigiului, reclamantul a formulat două acţiuni paralele având ca obiect revendicarea a două terenuri, acţiuni întemeiate pe prevederile dreptului comun în materie de revendicare.
Atunci când Judecătoria Moldova Nouă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului, datorită unor referiri din acţiune la Legea nr. 10/2001, reclamantul a fost cel care a declarat recurs, precizând clar că a formulat o acţiune în revendicare. Această precizare a determinat admiterea recursului reclamantului şi stabilirea competenţei în favoarea judecătoriei ca instanţă de fond.
Drept urmare, instanţele au judecat cele două acţiuni conexate în limitele determinate de reclamant, potrivit principiului disponibilităţii.
Conform dispoziţiilor art. 294 alin. (1) raportat la art. 316 C. proc. civ., în apel sau în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În ce priveşte calitatea procesuală a pârâtei, instanţele au aplicat corect legea în raport de obiectul şi cauza litigiului, terenurile aparţinând domeniului public al statului, regimul juridic fiind reglementat de Legea nr. 318/2003 şi Legea nr. 213/1998.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.T., A.J. împotriva deciziei nr. 1754 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3561/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3560/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
