ICCJ. Decizia nr. 3555/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3555
Dosar nr. 19148/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 152 din 1 martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 35 din 22 ianuarie 2004 a Primarului municipiului Alexandria.
Instanţa a reţinut: contestatorii împreună cu recurentele D.F. şi D.I. au cumpărat împreună în anul 1967 un teren de 1200 mp şi o construcţie; imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 367/1979 fiind evaluat la valoarea de 91.856 lei din care expropriaţii au primit suma de 80.000 lei, plafon maxim, stabilit de legea în acel timp; în zonă au fost construite blocuri de locuinţe; pe terenul solicitat numai de doi coproprietari s-a construit blocul 1607 scara A, cu reţele termice aferente, cu zonă de protecţie ce acoperă întreaga suprafaţă a terenului în discuţie; pentru partea de teren a contestatorilor, 600 mp, prin Decizia contestată s-a stabilit o valoare de 111.696.972 lei, această sumă rezultând din raportul comisiei de evaluare cât şi din cel al D.G.F.P. Teleorman.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin Decizia civilă nr. 278 din 18 mai 2004.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs contestatorii.
Se susţine, în esenţă, că dispoziţia Primarului municipiului Alexandria nr. 35/2004 este nelegală în raport de prevederile Legii nr. 10/2001; terenul poate fi restituit în natură fiind în bună parte liber; evaluarea terenului s-a făcut greşit, valoarea unui mp fiind de 25 dolari SUA; expertiza trebuie cerută de cei ce urmează să plătească despăgubirile.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Prin „notificare" adresată Primăriei municipiului Alexandria în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 10 din aceeaşi lege, contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului din Alexandria, terenul aferent, expropriat în baza Decretului nr. 467/1979, imobil evaluat la 91.856 lei.
Municipiul Alexandria, primar, prin dispoziţia nr. 35 din 22 ianuarie 2004 respinge cererea de restituire în natură a imobilului, teren cu motivarea că pe acesta s-a edificat blocul de locuinţe 1607 scara A cu reţele termice cărora trebuie să li se asigure zona de protecţie; se stabileşte că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorilor, suma de 111.696.972 lei; pentru imobilul teren notificat şi care nu poate fi restituit în natură, persoanele îndreptăţite pot opta pentru acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Dispoziţia Primarului municipiului Alexandria s-a întemeiat pe adresa D.G.F.P. Teleorman nr. 1131 din 15 ianuarie 2004, referatul nr. 11645 din 21 august 2003 a Comisiei interne pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a raportului de evaluare întocmit de aceeaşi comisie.
Nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel contestatorii nu au solicitat efectuarea unei expertize care să examineze în ce măsură terenul solicitat în natură este afectat de lucrări la suprafaţă sau de reţele subterane să se revadă calculul despăgubirilor.
Şi prin cererea de recurs contestatorii insistă în a susţine că Statul Român, prin Prefectura Teleorman puteau „cere o expertiză". Or, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Astfel că, instanţele au aplicat corect prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în speţă sunt aplicabile prevederile alin. (4) ale articolului citat, cu consecinţele ce decurg din această situaţie.
Adresele la care fac referire recurenţii în cererea de recurs (nr. 11796/1995 şi 12151/1999) nu sunt relevante sub aspectul regimului juridic al terenului în litigiu şi al afectării sale de lucrări subterane în lipsa unui raport de expertiză de specialitate.
Mai trebuie reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Drept urmare, nu se poate casa o hotărâre pentru că, pe baza altor probe, să se stabilească altă situaţie de fapte.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.G. şi G.T. împotriva deciziei nr. 278/A din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2004. Civil. Daune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3475/2004. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
