ICCJ. Decizia nr. 3619/2004. Civil. Constatare nulitate contract întretinere si uzufruct. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3619
Dosar nr. 21571/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 1 septembrie 2003, modificată ulterior, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.G., constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere şi uzufruct autentificat sub nr. 1318 din 7 noiembrie 1997 la Biroul notarilor publici asociaţi F., de către notar public A.C., prin care reclamanta a transmis către pârâtă şi soţul acesteia P.D. nuda proprietate a imobilului aparţinând acesteia situat în Brăila preţul de 8.000.000 lei, convertit în obligaţia de întreţinere a reclamantei şi a numitului L.C. până la încetarea acestora din viaţă, întreţinere constând în cheltuieli cu asigurarea hranei şi asistenţă medicală inclusiv procurarea de medicamente pentru tratament ambulatoriu permanent.
Invocând prevederile art. 966 C. civ. „obligaţia ... fondată pe o cauză falsă ... nu poate avea nici un efect" reclamanta a susţinut că „ ... principalul motiv pentru care a încheiat acest contract a fost reconstrucţia imobilului sau măcar renovarea lui, fiind în pericol de autodemolare" (f 44), iar nu obligaţia de întreţinere prevăzută în contract.
Pârâta a infirmat existenţa obligaţiei verbale amintite solicitând examinarea validităţii convenţiei numai în raport cu menţiunile ce privesc declaraţiile părţilor făcute în faţa agentului instrumentator inserate în contract. În acest sens s-a arătat că a fost respinsă anterior, irevocabil, acţiunea având ca obiect rezoluţiunea/rezilierea contractului de întreţinere şi uzufruct între părţi, fără ca reclamanta să facă referire în cadrul acesteia şi la obligaţia afirmată prin cererea actuală.
Judecătoria Brăila prin sentinţa civilă nr. 1684 din 14 aprilie 2004, având în vedere exclusiv situaţia în fapt şi motivarea în drept pe care reclamanta le-a invocat cu ocazia modificării cererii anterior dezbaterilor judiciare în cauză, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a motivat că în raport cu prevederile art. 967 C. civ. „convenţia este valabilă, cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie". Aceste prezumţii juris tantum privind existenţa şi valabilitatea cauzei având ca motiv determinant întreţinerea recurentei iar nu repararea imobilului menţionată în contractul autentic încheiat între părţi, nu au fost răsturnate de reclamantă în condiţiile restrictive de probaţiune prevăzute de art. 1174 şi art. 1191 alin. (2) şi (3) C. civ., care fac inadmisibilă în acest sens dovada cu martori, astfel cum s-a solicitat în speţă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă prin Decizia civilă nr. 1417/A din 8 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Prin recursul de faţă reclamanta invocă aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând motivele din apel privind neexaminarea excepţiei dreptului la acţiune şi refuzul nejustificat al instanţelor anterioare de a-i încuviinţa dovada cu martori, apreciind-se că în acest mod nu a fost soluţionat fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost invocată de pârâtă, iar examinarea acesteia în căile de atac formulate de reclamantă încalcă principiul non reformatio in pejus prevăzut de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. (fiind şi lipsă de interes în raport cu poziţia procesuală a reclamantei astfel cum în mod corect s-a reţinut şi în apel).
Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant (care este tocmai scopul ..–cum se pretinde şi de reclamanta în speţă). Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.
În aceste condiţii, chiar dacă pentru motivul arătat reclamanta a cerut în mod greşit constatarea nulităţii absolute, răsturnarea prezumţiei de valabilitate a cauzei din instrumentum probationis nu putea fi făcută de reclamantă decât în condiţiile restrictive prevăzute de art. 1174 şi art. 1191 alin. (2) şi (3) C. civ. arătate în hotărârea primei instanţe. Dovada cu martori este inadmisibilă în cauză lipsind şi înscrisurile care să ateste o situaţie contrară.
Menţiunile făcute în actul juridic autentic de agentul instrumentator, astfel încât respingerea cererii ca nefondată este justificată.
În consecinţă recursul în cauză se va respinge ca nefondat în baza art. 812 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. împotriva deciziei civile nr. 1417/A din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2004. Civil. Contestatie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3624/2004. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
