ICCJ. Decizia nr. 3666/2004. Civil. Constatare nulitate absolută antecontract de vânzare-cumpărare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3666
Dosar nr. 19128/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
La data de 2 septembrie 2003, G.C., C.A., V.I.M. şi G.B.M. au chemat în judecată pe SC C. SA Oradea şi SC U.H. SA pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1847 din 15 iunie 1999 privind terenul intravilan de 8229,67 mp situat în municipiul Bucureşti.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinţa civilă nr. 837 din 11 februarie 2004, a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 672 din 22 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor, cu motivarea că acţiunea este prescrisă în raport cu dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că soluţia respingerii acţiunii încalcă dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 54/1998. Au cerut admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că textul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 interzice înstrăinările, sub orice formă, ale terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanţele judecătoreşti, pe tot timpul soluţionării acestor litigii. În alin. (2) al textului, este prevăzută nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu nerespectarea acestei interdicţii.
Numai că, în cazul înstrăinării imobilelor care cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, acţiunea în declinarea nulităţii este supusă termenului de prescripţie de un an, indiferent de cauza nulităţii [art. 46 alin. (5)].
În speţă, imobilul, vândut cu încălcarea interdicţiei reglementată de Legea nr. 10/2001 (era în curs litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 327/2001 a Tribunalului Bucureşti), a fost supus regimului juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001. Ca atare, prin derogare de la regimul comun al imprescriptibilităţii, dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului menţionat era exercitabil în termenul de prescripţie de un an, a cărui curs a început la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, adică 14 februarie 2001.
Întrucât la momentul introducerii acţiunii, 2 septembrie 2003, termenul de prescripţie de un an era cu mult depăşit, rezultă că, legal şi temeinic a fost respinsă acţiunea ca prescrisă.
Întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.C., C.A., V.I.M., G.B.M.M. împotriva deciziei nr. 672/A din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3727/2004. Civil. Obligaţia de a face - OUG... | ICCJ. Decizia nr. 3629/2004. Civil → |
|---|
